Volumul, tipărit în 1776 la Viena și Nürnberg,cu caractere gotice, reprezintă o ediție bilingvă latină-germană a Corespondenței (Scrisori către prieteni) lui Marcus Tullius Cicero (106 î.e.n. – 43 e.n.), unul dintre cei mai importanți filosofi, teoreticieni politici și politicieni ai lumii antice.
Exemplarul din colecția muzeului prezintă mai multe adnotări de mână, din care aflăm nu doar că a aparținut familiei Paczek, ci și că a fost „plimbat”. Stephanus Paczek o inventariază în biblioteca proprie în 1788 (fără locație), Caroli Paczek din Mezőberény o primește în 1822, iar în 1898 intră în colecția Dr. Josephus Paczek din Szathmár-Németi (Satu Mare). Pe ultima pagină mai există o adnotare în limba germană, scrisă în Kurrent, din păcate indescifrabilă.
Corespondența lui Cicero este considerată una dintre cele mai de încredere surse legate de perioada rivalității dintre Iulius Caesar și Pompei. În mod tradițional, este împărțită în 16 cărți și exemplarul prezentat respectă această organizare.
Traducerea nu este singulară, ci se înscrie într-un proces amplu de traducere a textelor antice în limbile europene, început în secolul al 18-lea și continuat în secolul al 19-lea. În colecția muzeului se mai găsesc și alte astfel de volume care vor fi prezentate cu alte ocazii.
Lasa un raspuns