Despre deșeuri și colectarea lor

Ne place să credem că trăim într-o lume civilizată. Nu e chiar așa, atâta vreme cât pe lângă tomberoane, bunăoară, găsim deșeuri cât casa. ”Lasă să vină alții să le adune, că de-aia sunt plătiți!”, sună o vorbă de poezie ratată. 

Cu acest îndemn de foaie-verde gen ”lasă să vină alții să adune gunoaiele noastre” am progresat taman cât ar progresa o țestoasă la o cursă de 100 de metri garduri. Întâi că n-are cum să sară gardul, oricâtă ambiție ar străbate-o prin carapace. În al doilea rând ar fi o țestoasă chiar tâmpită să se bage la o astfel de cursă.

Dacă un lucrător de la o firmă de strâns gunoaie nu vine să le ridice când e programat, ce faci, sudui și îți închizi geamul ca să nu te torpileze mirosul când îți mănânci omleta de seară? Nu e o soluție. Îi trântești o reclamație la firmă, care ori îl dă afară, ori îl trimite în concediu lung. Dacă îți pui de-a volbura gunoaiele pe unde apuci, e o soluție? Nu e nici asta, e doar o, să-i zicem, frondă a deșeurilor. Care ar fi o variantă de rezervă? Aceea ca oamenii care adună gunoaie și cei care le produc să se mai și respecte reciproc. Că, vorba ceea, oameni suntem, nu? (Tiberiu Sabo)

 

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.