Lucrurile par relativ clare: alegerile locale și cele parlamentare din 2012 vor fi comasate. UDMR a cedat asupra acestui punct evitând în schimb alte reglementări care i-ar fi putut pune în pericol performanțele electorale, cum ar fi votul prin corespondență sau schimbarea sistemului electoral. Comasarea se va produce printr-un proiect de lege pe procedura asumării răspunderii guvernamentale. Deci fără niciun fel de dezbatere în Parlament.
Și această procedură merită amendată. În ultimii 20 de ani ori de câte ori s-a schimbat legislația electorală, a existat o minimă discuție și un minim consens între putere și opoziție. Și în 2008 și în 2003-2004 și în 1996, când s-a pus problema pragului de 5%, au existat comisii în parlament care au discutat, au negociat și au stabilit un numitor comun în ceea ce privește pozițiile partidelor. De această dată modificarea legislației electorale se face arbitrar, în stilul cu care ne-a obișnuit PD-ul, stil girat mai de frică, mai din interes și de UDMR.
Acum să ne referim și la fond. Argumentul financiar, anume că în acest fel se economisesc 20 de milioane de euro la bugetul de stat, este de-a dreptul scandalos. 20 de milioane de euro înseamnă vreo 4 lei pe cap de locuitor. Adică valoarea democrației în România este cam de-o cafea și eventual o apă plată. Bani care are putea fi economisiți mult mai simplu: dacă, de pildă, doamna Udrea ar fi oprită să se plimbe prin teritoriu vreo două săptămâni, pe unde promite bani, taie panglici și semnează contracte, sunt convins că cele 20 de milioane ar fi acoperite. Poate nu e rea ideea avansată de unii reprezentanți ai societății civile, câtă mai există ea, să organizăm o chetă publică pentru a salva dreptul românilor de a vota fără șase buletine în față, de a distinge în liniște între performanțele locale și Parlament și guvenare națională.
Este inutil să mai spunem că o asemenea procedură de comasare nu i-a trecut nimănui prin cap în Europa, că există recomandări ale Comisiei de la Veneția pentru Democrație prin Drept împotriva unor asemenea soluții. Cheltuieli publice cu alegerile sunt și în Franța, unde localele și parlamentarele se desfășoară la doar trei săptămâni distanță. Sunt și în Germania. Și acolo partidele pierd alegerile din când în când, dar nu le vine ideea să bulverseze tot sistemul pentru a-și salva cât de cât scorul. În mod normal, Europa ar trebui să reacționeze în raport cu comasarea alegerilor și să pună în discuție respectarea de către România a criteriilor de la Copenhaga, care privesc statul de drept și funcționalitatea democrației. Însă guvernanții mizează pe faptul că, ocupată fiind cu problemele ei, Europa nu va reacționa. Și mizează corect.
Cu o opinie publică internă anesteziată și receptivă la populisme de tipul „economisim bani” și cu un factor extern indiferent, România se îndreaptă încet încet spre un deficit de democrație. Ce vom face atunci când vom afla că fiind criză, nenorociri în lume, am putea economisi bani nemaifăcând alegeri deloc? Vom asista la fel de pasivi?
Lasa un raspuns