Cartierul Valea Roșie din Baia Mare era cunoscut în trecut ca o zonă a orașului locuită preponderent de către mineri și muncitori din diverse domenii, dar și locul care i-a atras pe artiștii veniți din lumea întreagă pentru a poposi într-o casă atrăgătoare de miner. Chiar dacă aceste case erau modeste, aveau un farmec aparte, viu colorate, florile din ferestre, grădina frumos îngrijită atrăgeau pe oricine. Fiind și aproape de Parcul orașului, pictorii nu s-au tare înghesuit la hotelul orașului, s-au într-o casă mai centrală, ci și-au îndreptat pașii pe Valea Roșie, ospitalitatea, curățenia, grădinile acestor case au avut prioritate.
”La începutul străzii Valea Roșie erau case domnești, cum începea să se îngusteze, vilele frumoase de lux, au fost înlocuite cu case de tip țărănesc, vopsite în culori stridente. Pe cele două părți a străzii, în umbra copacilor înalți, casele minerilor acoperite cu șindrilă, cu mușcate, scufundate în marea umbră a frunzișului emana liniște și o atmosferă relaxată.” – a scris Ciupe Aurel.
”Prima noapte în Baia Mare, l-am petrecut la hotel, a doua zi deja pe Valea Roșie. La Școala de Pictură am aflat că studenții de obicei se cazează la familii de mineri pe Valea Roșie. Este o stradă lungă fără sfârșit, de-a lungul unei văi adânci, căsuțe mici din chirpici cu o cameră și o bucătărie. Pictorii închiriau mica cameră spre stradă, cei de-ai casei dormeau în bucătărie, în pod, în funcție de câți membri avea familia.
Am nimerit la o femeie de statură uriașă. A cerut 60 de coroane pentru o pensiune completă pe o lună. Am și plătit în avans pe două săptămâni. Nu este niciun bai – m-am gândit. Mi-am adus aminte de scrisoarea fratelui meu, care a scris că în Veszprém, doar o cameră mobilată costă 50 de coroane. Se pare că Baia Mare a rămas în urmă față de lume.
Camera a fost minusculă, capul aproape că îmi ajungea până la grindă. Ferestra era foarte mică, abia de câteva palme. E bun asta! – mi-am zis, de cum m-am așezat după despachetare. Am urmărit starea de spirit. Eram fericit, cum poate fi fericit o insectă când găsește un tunel subteran de la al cărui intrare poate să privescă lumea verde.
Am privit pe ferestră. Strada era pustie. După șirul de case de vizavi se vedeau coroanele copacilor, după care munții. Asta e bine – m-am gândit.
Nu a trecut nicio o oră, femeia a intrat cu prânzul proaspăt preparat.
Ce ați gătit? – am întrebat când a apărut în ușă.
Tocăniță de cartofi – răspuns -, vă place?” – a scris Bernáth Aurel.
Ambele secvențe au apărut în volumul ” Baia Mare în literatură”, în editura Societății Teleki.
Venirea pictorilor a schimbat și viața familiilor de mineri, asigurând cazare, hrană, dar și diverse servicii oaspeților, a dus la dezvoltarea nu numai cartierului, ci și întregului oraș.
Pentru ași asigura o parte importantă din hrană, locuitorii cartierului se ocupau și de grădinărit, pomicultură, creșteau animale precum păsări, viței și porci, însă păsările de casă au creat uneori și probleme, până la revolta cetățenilor, care locuiau în jurul parcului, cum arată și textul publicat de Horia Grebleș, pe pagina Baia Mare Vintage, păstrând ortografia acelor vremuri.
„Cu onoare Vă raportăm, că in parcul Regina Maria nu ne putem apăra de peseri de casă, fiindcă locuitorii din jurul parcului bazat direct pe teritoriul parcului, a inceput la creșterea pasarelilor de casă in mod sistematic, dând drumul paserilor de casă in zori la parc, de unde pânăcând se fugăresc intro parte, pe partea ceialaltă a parcului, distrugând aproape toată lucrarea de grădinărie.
Pentru a putea scuti si apăra parcul de invazia paserilor de casă, cu onoare Vă rugăm, să bineviți a avertiza locuitorii din jurul parcului că să nu dee drum paserilor in parc, iar pe păzitor al autoriza, ca paserile cari se vor găsi pe teritoriul parcului să-le poate inchide dacă le poate prinde si la caz dacă nu poate săle prinde, să-le poate lovi cu bâți sau piatră.”
Legenda numelui Valea Roșie a apărut în volumul ” Tradiții din folclorul zonei băimărene” în editura Societății Teleki.
”Bogata Veres Anna s-a îndrăgostit de un tânăr miner. Într-o zi s-au certat, iar băiatul nu a mai căutat-o zile întregi. Atunci Anna s-a furișat în Mina de Vest. Când a trecut pe-acolo, tocmai a explodat o dinamită. Stânca în cădere a îngropat-o pe nefericita fată. Sângele ei a început să curgă încet. De când sângele lui Veres Anna a început să curgă, de atunci se numește pârâul care izvorăște din Mina de Vest, Valea Roșie.”
Lasa un raspuns