La fel ca în vremurile de demult, când femeile se adunau în serile reci de iarnă la o casă din sat pentru a toarce, a hori și a povesti despre ce s-a mai întâmplat prin sat, ne-am adunat și noi, împreună cu oameni harnici din zona Lăpușului și a Chioarului, la Casa Firiza din Muzeul Satului Baia Mare, la cea de-a IX-a ediție a evenimentului ”Șezătoare la muzeu”
A fost un prilej de socializare, de întrajutorare, dar și de inițiere a tinerelor în îndeletnicirile tradiționale, șezătoarea a adunat în acest an peste 50 de participanți, dornici de a retrăi câte puțin din obiceiurile atât de iubite ale Maramureșului.
Fiecare moment al șezătorii a reprezentat o mărturie a modului în care oamenii din lumea satului păstrează încă meșteșugurile și obiceiurile locului și le transmit mai departe generației tinere ori de câte ori au ocazia. Dragostea acestora pentru buna rânduială a satului a fost observată prin fiecare împunsătură cu acul, prin fiecare fir de lână sau de cânepă tors, prin cipca atent lucrată, prin cântecele autentice aduse din vatra satului, prin poveștile locului păstrate din străbuni, dar și prin bucatele tradiționale pregătite cu mare pricepere de către femeile harnice, aduse cu grijă în coșarcă, întocmai ca odinioară.
Nici bărbații prezenți în șezătoare nu s-au lăsat mai prejos. Unii s-au ocupat de desfăcatul mălaiului, unii au avut grijă de uiegile de horincă, iar alții și-au adus instrumentele, s-au apucat de cântat și au început voia bună.
În tot acest timp, cei mici au ajutat la desfăcarea mălaiului, iar pe urmă și-au construit căsuțe din coceni, jucării de odinioară ale copiilor.
Nu au lipsit nici descântecele făcute pentru a aduce feciorii în șezătoare, glumele și învârtitele în care participanții s-au prins degrabă sub glasul dulce al ceterii.
Lasa un raspuns