Sex şi Bac cu minori

Sex şi Bac cu minori

Când s-a referit la Examenul de Bacalaureat din acest an, aproape toată media din România a folosit numai cuvinte tari, precum: “dezastru”, “catastrofă” etc., cu referire la procentul relativ scăzut de promovare. Insă lucrurile nu stau nici pe departe aşa. Nu este nici un dezastru, nici o catastrofă şi nici altceva sinonim. Dimpotrivă, eu cred că procentul de promovare este chiar puţin cam mare faţă de cel real, faţă de cât se predă şi cât se învaţă azi în licee. S-a copiat pe rupte la Bac şi anul ăsta peste tot în ţară, cu tot cu camerele de luat vederi orientate aiurea, inclusiv la licee din Maramureş şi din Sighet, chiar la unele cu firmă şi cu renume. In calitate de cadru didactic cu ceva vechime în învăţământ, de vreo treizeci şi ceva de ani, subsemnatul am fost de multe ori implicat în examene de Bacalaureat, atât înainte cât şi după ’89, la toate nivelele, de la supraveghere în sala de examen şi evaluare de lucrări scrise, până la preşedinte de Comisie din Centru de Examen. Prin urmare, pot spune că am o anume experienţă în domeniu şi nişte termene de comparaţie. Eu cred că Examenul de Bacalaureat din România a devenit o caricatură undeva cam de pe la jumătatea anilor ’80, atunci de când a venit o dispoziţie politică discretă ca să treacă toţi – şi de atunci Bacalaureatul nostru nu şi-a mai revenit. Pentru situaţia existentă în prezent, eu nu cred că ar fi de vină în mod unilateral nici dascălii, o categorie profesională demotivată, prost plătită şi prost tratată, prostită şi umilită de către politicienii care şi-au bătut joc de ei, promiţându-le majorarea salariilor, deşi ştiau foarte bine că nu se vor ţine de cuvânt, dascăli care, din această cauză, azi nu mai sunt interesaţi să predea cum trebuie sau predau prea puţin. Sau acceptă bacşiş la evaluare. Şi, după părerea mea, nu este de vină exclusiv nici măcar cel care crede că el ar conduce Ministerul Invăţământului, adică ariciul ăla de Funeriu, care la televizor face gargară cu vorbe mari: corectitudine, onestitate, răscrucea la care s-ar afla România etc.
Cauzele cred că se află, cumva, în societatea românească de azi în ansamblul ei. Adolescenţii au o capacitate de observaţie socială mai ascuţită decât maturii şi sunt la o vârstă la care au nevoie de modele în mai mare măsură decât oricare altă categorie de vârstă în general. Iar societatea românească nu numai că nu le oferă modele pozitive, ci dimpotrivă le oferă modele negative, le oferă contramodele. Adolescenţii de azi văd prea bine că nu munca asiduă este cea care te ajută să urci în carieră şi în ierarhia socială, că nu meritul şi valoarea personală sunt temeliile pe care te poţi baza pentru succesele viitoare, ci dimpotrivă, neruşinarea, tupeul ţigănesc, arivismul, impostura, demagogia, politicianismul, linguşirea celor vremelnic la putere, minciuna, hoţia şi mita sunt căile de promovare şi afirmare profesională.
Să ne oprim numai la câteva puţine exemple.Adolescenţii noştri de azi au văzut foarte bine cum o fetiţă analfabetă, care în mod clar nu merita să ia Bacul, dar care avea un tată bazat politic, nu numai că a luat Bacalaureatul cu succesuri ci, mai mult, a ajuns chiar europarlamentară, cu un salariu uriaş din banii noştri. Au văzut cum unele prostituate, nu mă refer desigur la prostituţia fizică ci la prostituţia de conştiinţă, au ajuns să conducă ministere sau Camera Deputaţilor. Au văzut un individ de nota patru la Limba română, l-am numit aici pe dl Funeriu, care a ajuns ministrul Invăţământului.
Şi atunci ce să facă? Să mai înveţe? Ce ar rezolva cu învăţarea? Aşa se face că liceenii de azi nu mai învaţă, ci se duc la «cluburi»,  unde discută despre lucruri care nu au nici o legătură cu învăţătura, apoi se duc acasă la părinţi, le cer bani şi le reproşează cu vorbe grele că de ce nu s-au băgat şi ei în politică, eventual de ce nu au furat şi ei ca alţii pentru ca, prin corupţie şi prin mită, să le asigure şi lor un viitor. Le cer părinţilor bani pentru «Comitetul de părinţi», diriginţi şi directori, care ar urma să ungă Comisia de Bacalaureat, să-i lase şi pe ei să copieze. Atunci – la ce să mai înveţe?

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.