SĂRBĂTORI ŞI TRADIŢII POPULARE: Lăsatul secului pentru Postul Sfintelor Paşti

Postul Sfintelor Paşti, cunoscut şi ca Postul Mare, începe anul acesta la 2 martie. Fiind cel mai lung şi cel mai aspru dintre posturile rânduite de Biserica Ortodoxă, renunţarea la mâncarea „de dulce” se face treptat, astfel că în Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi (anul acesta la 23 februarie) se lasă sec de carne, iar în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (anul acesta la 1 martie) se lasă sec de brânză. Săptămâna dintre cele două duminici, cunoscută şi ca Săptămâna Albă sau a Brânzei (anul acesta în perioada 24 februarie – 1 martie), este una pregătitoare, în care se pot consuma produse lactate, ouă şi peşte, iar miercurea şi vinerea este dezlegare la brânză, lapte, ouă şi peşte.

Duminica lăsatului sec de brânză este Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, amintind, astfel, înainte de intrarea în Postul Sfintelor Paşti, de căderea lui Adam din Rai prin păcat, adică prin despărţirea de Dumnezeu, omul pierzând astfel asemănarea cu El, aminteşte Adrian Cocoşilă într-un material publicat pe site-ul www.crestinortodox.ro. Cuvântul „sec”, din sintagma „lăsatul secului”, este înţeles ca fiind sinonim cu uscat, fără grăsime, de post, însă Sfinţii Părinţi nu pun accentul doar pe mâncare, ci şi pe „seclum” (saeculum), adică pe lumea împătimită, amintind că, pe perioada postului, omul cel vechi, cel păcătos trebuie să dispară treptat, un prim pas pe această cale fiind sentimentul de căinţă. Postul îmbină astfel ambele elemente constitutive ale naturii omeneşti, căci nu cu jumătăţi de măsură trebuie să se mulţumească credinciosul, ci trebuie sa-L întâmpine pe Hristos cu întreaga sa natură: trup şi suflet.

Dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe, Postul Sfintelor Paşti este cel mai aspru şi cel mai lung, căci durează 40 de zile, la care se adaugă Săptămâna Patimilor. Fiind ultima zi înaintea unei lungi perioade de privaţiuni asumate, ziua de lăsatul secului reprezintă un prilej de sărbătoare. În funcţie de zonă, însă, ea prezintă variaţii calendaristice, fiind celebrată fie în duminica lăsatului sec de carne, fie în cea a lăsatului sec de brânză, menţionează Ion Ghinoiu în volumul „Sărbători şi obiceiuri româneşti” (Ed. Elion, 2002). În unele zone, pregătirile încep din ziua de sâmbătă, care este marcată în special de obiceiuri legate de cultul morţilor. Se fac parastase şi se dă mâncare de pomană. Se pregătesc tot felul de bunătăţi, se coace pâinea, apoi se fac plăcinţele cu mălai în frunze de varză, tăiţei cu nucă sau cu mac, poame coapte.

Integral pe agerpres

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.