Datată din 1531, bisericuța de lemn din Breb, atrage anual o mulțime de turiști, din toate colțurile lumii. Construcția păstrează esența lemnului din care a fost făurită acum sute de ani, arome grele de mulți ani vechime și o poveste ce merită depănată. Modestă, dar încărcată de valoare, bisericuța te invită la rugăciune, meditație și introspecție. Răcoarea interiorului, combinată cu mirosul de lemn vechi, icoanele îmbătrânite de trecerea anilor și țolurile cusute manual, sunt o carte de vizită importantă pentru cei care calcă pragul acestei mici construcții.
”Ne aflăm lângă o biserică care are în spate mulți ani, multă istorie. În monografii se spune că această biserică a fost construită inițial de fiii lui Dragoș pentru oamenii din această localitate, în 1531, într-o margine a actualului sat, în Copăciș, pentru că de fapt, acolo se afla vatra satului în acea vreme. S-a schimbat cursul văii, oamenii și-au mutat casele și ogrăzile pe noul curs al văii, și s-a mutat vatra satului, pe actuala locație, iar mai pe urmă, a fost adusă și biserica care a fost mutată în 1626, pe un teren al boierului Boteanu, nume care mai există și azi în Breb, inițial la cererea boieresei care a insistat pentru această locație și împotriva voinței boierului. Biserica are în spate așa cum spuneam multă istorie, analizele antropologice care au fost făcute de către o echipă de la Universitatea din Lund din Suedia, împreună cu o echipă de cercetători din România, în 1997, au scos la iveală faptul că în această biserică, există lemn care a fost tăiat în iarna lui 1529-1530 și lemn care a fost tăiat în iarna lui 1622-1623, tocmai când a fost construită și mutată”, povestește părintele ortodox, Marian Vasile Pop
Atunci când a fost mutată, biserica a fost mărită, lărgită, de lemnul vechii biserici s-a construit turla bisericii, pereții au fost construiți din lemn nou. Biserica a mai suferit intervenții în 1715, 1850, 1868, a fost modificat chiar planul bisericii, în sensul că s-au construit cele două abside și s-a mărit altarul, tocmai pentru a căpăta forma de Cruce și a se mări.
”Nu se știe exact pe ce considerente, cert este că în 1850, când s-au făcut aceste abside, materialul din pereții bisericii, bârnele, au fost montate, foarte multe dintre ele cu partea pictată spre exterior. Unde vânturile, ploile au șters în timp această pictură, motiv pentru care nici nu a fost înscrisă în lista bisericilor patrimoniu UNESCO, pentru că nu se mai păstrează pictura”, explică părintele.
Dacă pictura originală nu s-a mai păstrat, icoanele vechi ce împodobesc pereții bisericuței sunt foarte valoroase.
”Sunt icoane foarte valoroase, icoane care majoritatea se presupune că au făcut parte din vechiul iconostas care a fost montat în biserică în 1626. În 1850, atunci când s-a modificat biserica, s-a modificat și iconostasul. Acuma, acesta are foarte multe influențe occidentale, însă icoanele pe care le avem pe pereții bisericii, aceste icoane vechi de lemn, se presupune a fi făcut parte din vechiul iconostas. De fapt și forma icoanelor și coloanele pe care le au pe margine, ne împing spre această teorie. Avem icoane de secol XVII, XVII, XIX. Cea mai veche icoană, datată de Marius Porumb este icoana Cuvioasei Paraschiva, datată 1642”, spune părintele.
Biserica are și elemente noi”, spune părintele Marian Pop.
” Spre exemplu acoperișul, dranițele noastre nu rezistă în timp mai mult de maximul 50 de ani, chiar dacă sunt tratate cu tot felul de soluții și uleiuri. Lemnul din pereți, turla și structura în sine a bisericii este mai veche de 450- de ani. Acoperișul care este acum la biserică a fost montat peste un alt acoperiș, făcut din vechile șindrile, lungi de 75 de centimetri, făcute din scânduri”, explică preotul ortodox.
Lăcașul de cult are nevoie de intervenții pentru a dăinui în timp. Având în vedere că abia în anul 2016 s-a clarificat proprietatea acestei biserici, disputată de cele două culte, ortodox și catolic, mulți ani nu s-a mai intervenit cu lucrări de reparații și întreținere.
” Avem aceste speranțe, să putem să restaurăm bisericuța. În acest moment s-au demarat lucrările la proiectul pentru restaurare, urmând ca în baza acestui proiect să putem obține și finanțare, pentru că este necesară această restaurare. Brebanul ar putea foarte ușor să întărească rezistența acestei biserici, dar pentru că ne aflăm în fața unui monument istoric de categorie A, legea ne obligă ca intervențiile să fie făcute de o echipă specializată, iar noi nu avem așa ceva în Breb. Ei bine, toate acestea implică niște costuri suplimentare”, menționează părintele Marian Vasile Pop
Biserica este cu atât mai valoroasă cu cât pe terenul ce o înconjoară se găsesc și cruci foarte valoroase.
”Aici în Breb găsiți acele cruci numite celtice, acea Cruce înscrisă într-un cerc. De fapt se regăsesc și elemente păgâne, dar și creștine, cert este că astfel de cruci le găsim și aici. Cea mai veche este de aproape un secol. Au fost subiectul multor analize, emise teorii pe baza apariției lor și a elementelor sculptate pe ele. Nu este singurul sat unde se găsesc astfel de cruci, dar interesant e că au apărut mai mult în Maramureșul istoric și nu răspândite. Mai sunt la Ariniș câteva. Ceea ce se găsește specific este că modelul acestor cruci nu a dispărut în timp și oamenii încă mai fac astfel de cruci.
Pe aceste cruci sunt sculptate și rozeta, funia, colții de lup, elemente de arhitectură tradițională. Un alt obiect care păstrează amprenta trecutului este vechea măsuță de altar, care datează din anii 1600.
Preotul Marian Vasile Pop are răbdare și le explică turiștilor în detaliu istoricul bisericuței, a icoanelor, a crucilor și chiar face o scurtă prezentare a împrejurimilor.
Narcisa Chișiu
Lasa un raspuns