REPORTAJUL ZILEI: Italianul Virgilio Bardossi realizează un fotoreportaj despre Maramureș

REPORTAJUL ZILEI: Italianul Virgilio Bardossi realizează un fotoreportaj despre Maramureș

 ”Eu scriu cu lumină”, spune unul dintre cei mai mari fotografi italieni, Virgilio Bardossi. Compusă din două cuvinte grecești: photos – lumină și graphos – a desena, a scrie, fotografia se traduce literal prin "scriere cu lumina". Acesta e limbajul preferat al maestrul fotograf  Virgilio Bardossi, născut în 1945 la Fiesole, Florenţa, care este considerat al doilea fotograf al Italiei după numărul de invitaţii la saloanele internaţionale. Bardossi se află în aceste zile în Maramureș, loc în care revine cu drag de peste zece ani, ca în a doua sa țară.

 ”Am venit în 1995 pentru prima dată în Maramureș ca turist, ca să fotografiez. Mi-a plăcut foarte mult, și în fiecare an revin. Câte două, trei luni în fiecare an.  Eu iubesc Maramureșul, e a doua mea țară. E la fel ca locul meu natal, Florența. Îmi plac peisajele, oamenii cu suflet bun, e la fel ca la mine acasă aici. Eu locuiesc aproape de pădure în Florența”, spun Virgilio Bardossi. 
Virgilio derulează un proiect ambițios în Maramureș. Este vorba despre un fotoreportaj, de sute de fotografii adunate într-un album. Toate acestea vor fi expuse publicului larg într-un spațiu amenajat la Muzeul Satului din Sighet, de sărbătorile pascale. Fotografiile ilustrează portrete realizate în 1995 și în 2015. Aceleași chipuri surprinse la prima vizită în Maramureș, și mai apoi în 2015. În 2015 a participat a Festivalul de datini și obiceiuri de iarnă la Sighet, când un jandarm i-a reamintit că a fost fotografiat de Bardossi cu ani în urmă, când era un puști. Atunci s-a născut ideea de a face o paralelă între fotografiile din 1995 și prezent. Provocarea a presupus un efort uriaș de a reîntâlni aceleași persoane fotografiate cu ani în urmă..  
” În luna aprilie voi organiza o expoziție. Cred că nimeni nu are așa un fotoreportaj cum am realizat eu. Proiectul cu Maramureșul e unic. Greul a fost de a relua contactul cu personajele fotografiate în urmă cu zece ani. Sunt fericit că am făcut acest lucru, dar a fost foarte greu. Am vorbit cu cineva din Budești să ne întâlnim, dar nu am reușit, apoi la fel cu cineva din Breb. Altul mi-a promis să ne întâlnim într-o duminică, când l-am sunat sâmbătă, mi-a spus că a uitat și că pleacă în Germania la lucru. Foarte greu a fost să reiau legătura după zece ani cu personajele din fotografii”, povestește Bardossi.
Toate fotografiile sunt alb-negru. Culoarea nu face decât să distragă atenția de la obiectivul fotografiat, spune Bardoosi.
”Pentru mine e mai bine alb-negru, pune mai bine în evidență obiectivul fotografiat. Culorile fură privirea și distrag atenția de la mesajul pe care vrei să-l transmiți”, spune fotograful.
Cel mai mult fotografiază oameni. Fotografia pentru Bardossi e un stil de viață, cel mai bun mod de a comunica. 
”În afară de oameni, mai fotografiez oameni. Am călătorit în toată lumea, am realizat fotoreportaje în toată lumea, am fotografiat mult viața sportivă și oamenii, contează pentru mine contactul cu oamenii. Eu limba italiana o vorbesc rău și românește, la școală la limba italiană, la matematică, la fizică nu am fost prea priceput, nu-mi place să scriu, eu scriu cu lumină. Eu scriu carte cu lumina. Multă lume scrie cu pix, eu scriu cu lumină”, spune Virgilio Bardossi. 
Legat de Maramureș Bardossi recunoaște importanța păstrării tradițiilor și specificului local, în toate domeniile.
”Am remarcat că acum se poartă mai mult costumul tradițional. E o schimbare în bine. Se vede tradiția. Tradiția e foarte importantă. Femeile poartă un batic pentru care acuma plătesc mult mai mult. E bine ca Maramureșul să aibă tradiție, eu am vorbit cu un primar dintr-un sat, aici dispare tradiția. Trebuie ținută tradiția. La noi în Toscana nu se poate să construiești cum vrei, trebuie păstrat specificul, e vorba de tradiție, de artă. Sunt obiective de patrimoniu Unesco în Maramureș, nu se poate să faceți acoperișuri albastre ca în China”, menționează Bardossi.
În lunga şi prestigioasa carieră, a fotografiat în aproape toate colţurile lumii, lucrările sale regăsindu-se în multe muzee sau colecţii particulare precum şi într-o serie de albume tematice cu mare succes la public  Din anul 1973 este membru al Federaţia Artiştilor Fotografi din Italia, fiind recompensat cu cele mai înalte distincţii printre care şi titlul de Maestru FIAP acordat pentru colecţia de fotografii realizată în Maramureş, „Protrete: Maramureşul la sfârşit de mileniu”. Din 1995, vizitează sistematic Maramureşul şi România. Maestrul italian aduce anual câte un grup de fotografi în Maramureş pentru a lucra cu ei. De data aceasta a venit însoțit de opt fotografi.  Printre ei se numără și Alma și Mario.
”Sunt pentru a doua oară în Maramureș. Am venit pentru că îmi place mult aici, oamenii. Doresc să realizez un portofoliu de fotografii pe care le vom expune. Am văzut multe fotografii de aici, mi-au plăcut costumele, oamenii, locurile și în special Mocănița. Cea mai mare provocare e să surprinzi expresivitatea oamenilor. E frumos să surprind sentimentele pe care le exprimă oamenii. Am văzut multe lucuri care îmi amintesc de Italia copilăriei mele, sate mici, agricole, cu care trase de cai, neindustrializate”, povestește Mario. 
”E o ocazie bună să cunosc oameni noi, să descoperim ineditul zonei, specificul, tradițiile, obiceiurile, și locuri. Vreau să văd oameni amabili, deschiși ospitalieri, sociabili. Cunosc Maramureșul din fotografiile realizate de prieteni fotografi din Italia. Am auzit de frumusețea Mocăniței de la Vișeu de Sus”, spune Alma.
Cei nouă fotografi din Italia vor mai sta în Maramureș până miecurea viitoare. 
 

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.