Meşteşugurile tradiţionale sunt păstrate cu sfinţenie în Maramureşul istoric. Ţesutul, împletitul, cusutul tradiţional pe pânză, sunt doar câteva dintre obiceiurile care încă se mai practică în satele de pe văile Maramureşului, de către femeile de aici. Una dintre aceste femei este şi Ileana Şandor, fostă învăţătoare şi cetăţean de onoare al Călineştiului. Ileana Şandor este născută în Călineşti, dar locuieşte în comuna Ocna Şugatag, acolo unde a fost învăţătoare zeci de ani. A învăţat acest meşteşug încă de la o vârstă fragedă, mai mult din nevoie, deoarece erau o familie numeroasă iar mama sa făcea faţă cu greu muncilor de zi cu zi. Cu timpul s-a ataşat de cusutul pe pânză, iar astăzi se poate lăuda cu sute de cămăşi tradiţionale cusute de mâna ei.
„Cos de când am fost micuţă. Am fost patru fete acasă şi mama nu făcea faţă să ne coase la toate, de aceea încă de la 5 ani am avut acul şi aţa în mână şi am ajutat-o. Cam de la 10 ani am început să mă descurc şi să reuşesc să-mi cos singură o cămaşă. Am început cu mai simple, iar încet-încet am prins drag”, a declarat Ileana Şandor.
Femeia spune că nu este dificil să coşi o cămaşă, chiar dacă unei persoane obişnuite i s-ar părea imposibil de realizat astfel de cusături. Contează bineînţeles să cunoşti elementele de bază şi tehnica de lucru, iar dacă mai prinzi şi drag de această muncă, totul vine de la sine.
„Cos cămeşi femeieşti şi bărbăteşti, de diferite modele, cu diferite tipuri de cusături, fie cu „feresti”, la formă, cu „sirisauă”. Ar fi mult de vorbit pentru că sunt foarte multe modele şi tehnici de lucru. Nu e o muncă foarte grea. Dacă o şti, o înţelegi şi o pricepi, este uşoară. Pentru mine aş putea spune că e chiar relaxantă. Trebuie ştiut că necesită şi un pic de matematică, pentru a putea să croieşti cămeşa, pentru a putea face forma, a număra firele. Astfel, încă de la început pot să apreciez cam de cât material am nevoie, câtă aţă sau cam în cât timp o să o termin”, mai explică Ileana Şandor.
Acum, când poate spune că practică această muncă de o viaţă, pentru Ileana Şandor cusutul nu mai are niciun secret şi îndemânarea îşi spune cuvântul.
„De pildă o cămeşă de mireasă, care e mai complexă şi cu modele mai multe, durează cam 2-3 luni. Eu de exemplu nu insist, nu cos seara la bec, pentru că vârsta îşi spune cuvântul şi am nevoie şi de ochelari, aşa că nu îmi forţez, cos doar la lumina zilei. Dacă vorbim de o cămaşă simplă, nu durează mai multe de 2-3 zile”, afirmă femeia.
Abia dacă poate să exprime în cuvinte ce sentimente o încearcă atunci când ţine în mână sau poartă o cămaşă creeată de propriile-i mâini.
„Până la urmă toată munca se transformă într-o satisfacţie. La final, când o răsfiri şi te uiţi la ea e o plăcere deosebită”, spune Ileana Şandor.
Satisfacţia este cu atât mai mare cu cât acum, după zeci de ani, se întâlneşte cu femei în toată firea care îi mulţumesc pentru că le-a învăţat să coase şi să fie „neveste la locul lor”, aşa cum se spune în satele Maramureşului istoric.
„Eu de profesie sunt învăţătoare. De-a lungul timpului, în cei 36 de ani de carieră, am cam pus acul în mână alături de pix şi Abecedar, cam la nouă generaţii de copii. Mai sunt femei care spun şi acum când ne întâlnim „Doamna Şandor, îmi amintesc cum m-aţi învăţat să cos”. Am foste eleve pe care le-am învăţat să coase şi care acuma poate mă întrec. Lucrează foarte bine şi au fost dintre ele care mi-au mărturisit că n-au vrut niciodată să-şi asculte mamele şi să înveţe să coase, până când le puneam eu”, povesteşte femeia.
O singură persoană stă la baza cunoştinţelor sale. Una specială, pe care nu o va uita niciodată şi de care îşi aminteşte de fiecare dată când ia acul şi aţa în mână.
„Am satisfacţia că dacă mama ar trăi ar fi foarte mulţumită că am învăţat de la ea tot ce mi-a spus. Era mai severă cu noi, dar foarte bine a făcut. Dacă un singur fir îl coseam greşit mă punea să stric tot şi să o iau de la început. Avea principii foarte puternice în a ne creşte şi a ne educa”, spune femeiea, copleşită de emoţie.
Chiar dacă sunt şi momente dificile, ca de pildă atunci când clientele cărora le coase cămăşile sunt prea pretenţioase sau nu sunt pe deplin hotărâte de ceea ce vor, Ileana Şandor admite că nu s-a gândit niciodată să se lase de această muncă.
Lasa un raspuns