Lada de zestre, piesă de mobilier nelipsită din casa țărănească tradițională, a avut o însemnătate deosebită în cadrul ceremonialului nupțial din lumea satului de odinioară.
Dacă la origine funcția utilitară a lăzii de zestre era cea dominantă, în timp, aceasta a răspuns și altor necesități, dobândind astfel o valoare inestimabilă prin rafinamentul estetic al decorului și al simbolurilor pe care le purta.Decorată cu motive geometrice, fitomorfe și antropomorfe, fiecare ladă de zestre reflecta atât unicitate, cât și identitatea artistică a locului de proveniență și măiestria meșteșugarului care o confecționa. În plus, valoarea sa era amplificată de rolul ceremonial, astfel că lada de zestre s-a impus, treptat, ca simbol al continuității, al tradițiilor și al memoriei colective.
Confecționată, de regulă, din esențe de lemn precum: fag, paltin, frasin, brad sau stejar, în funcție de resursele zonale disponibile, în tehnica „pană și uluc”, lada de zestre avea o tipologie variată, după inspirația meșterului ori specificul centrelor de lădari și a preferințelor sociale, iar elementele care determinau forma lăzilor erau: proporția, capacul, căpătâiul și picioarele. Astfel că vorbim, în funcție de capac, de lăzi de tip sarcofag, cu capac drept, cu capac rotunjit și cu coamă, în două ape, în timp ce căpătâiele respectă forma capacului, iar picioarele sunt conforme cu imaginația meșterului.
Chiar dacă ornamentica lăzii de zestre reprezintă aspectul cel mai valoros, se remarcă, totuși, o coerență perfectă între formă și decor, acesta fiind foarte precis, în funcție de locul în care este dispus, mai dens pe suprafața vizibilă a lăzii și rarefiat în zonele mai puțin expuse. Decorul se realiza cu unelte simple, prin incizie și crestare, cu horjul pentru conturul motivelor, cu țărcălamul și piștolul pentru trasarea liniilor. Se pornea de la elemente ornamentale de bază, precum cercul și și linia, din care, după legea simetriei, repetiției și alternanței, lua naștere o varietate infinită de motive decorative.
Colecția de lemn a Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș cuprinde numeroase lăzi de zestre, realizate atât în gospodărie proprie, cât și în centre de lădari precum sunt cele de la Plopiș, Hovrila sau Băița de sub Codru, Curtuiuş, Fericea, Boiu Mare, Preluca Nouă, Valea Rea, sau cele din Lăpușul Românesc și Băiuț, iar acestea sunt recunoscute mai ales după specificul decorului: linii drepte, cercul, motivul pomului-vieții ca tipar traco-dacic (bradul), motive geometrice și avimorfe etc.

Lasa un raspuns