În cadrul programului muzeal „Exponatul lunii”, Muzeul Județean de istorie și Arheologie aduce în atenția publicului o filă manuscrisă copiată la Cavnic, în anul 1766, de Ioniță Voița Suceveanul.
În patrimoniul științific al Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș se păstrează o colecție de manuscrise religioase ce datează din secolele XVIII-XIX. Acestea sunt scrise cu caractere chirilice, în limba română, fiind „opera” copiștilor de manuscrise care proveneau, fie din cadrul elitei locale (preoți, cantori-docenți ori învățători confesionali din actualul județ Maramureș), fie din rândul cărturarilor veniți din Moldova, Țara Românească și din Transilvania.
În continuare, redăm integral textul de pe filă:
Din informațiile pe care le deținem până în momentul de față reiese faptul că Ioniţă Voiţa Suceveanul a fost unul dintre cei mai activi copişti moldoveni „peregrini”, care și-a făcut simțită prezența în Maramureș în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.
”Pentru prima oară este amintit în anul 1766, la Cavnic, unde a îndeplinit, în paralel, calitățile de cantor bisericesc și de învățător confesional.
La 14 august 1766, prezența copistului a fost consemnată la Crăcești (astăzi, Mara), unde a vândut o Evanghelie (tipărită la Iaşi în 1762). Cartea bisericească a fost donată lăcașului de cult din localitate, atât achiziția, cât și donația fiind consemnate de copist într-o însemnare, în care se semnează: „Ioniţa Voiţa Moldoveanul din oraşul Suceava”.
La 1 octombrie 1766, la Deseşti, a refăcut legătura unui Antologhion (tipărit la Râmnic în 1745), fiind răsplătit cu 9 mărieşi. Tot la Desești, a refăcut legătura unui exemplar al Cazaniei lui Varlaam (Iaşi, 1643).
La 16 noiembrie 1766, îl găsim în casa preotului Teodor Petricu din Călineşti, unde a completat filele lipsă ale unui Ceaslov (tipărit la Iaşi în 1750) și a refăcut legătura aceleiași cărți bisericești, fapt redat printr-o însemnare („şi în locul piroanelor am pus peceţi cum se cade creştineşte”). Credem că preotul din Călineşti l-a găzduit întreaga iarnă, deoarece numele îi este menționat și în anul următor pe un exemplar al Noului Testament (Bălgrad, 1648), aflat în proprietatea bisericii din sat: „De mine s-au scris şi s-au legat, Ioniţa Voiţa Suceveanul şi de veţi greşi, îndreptaţi cu a blândeţelor duh 1767”.
În 1776, a copiat un Octoih pentru o familiei înstărită din Coroieni, pe ultima filă a manuscrisului semnându-se „streinul şi jalnicul Moldov(an) Ioan Voiţa ostenitoriu aceştii scrisori”. Manuscrisul are 111 pagini nenumerotate la care au fost adăugate 7 file, pe care un alt copist a trecut podobiile celor 8 glasuri bisericeşti. Acesta se păstrează în Fondul documentar al muzeului de istorie băimărean.
Din lipsă de informații nu cunoaștem ce s-a mai întâmplat, după anul 1776, în viața și în parcursul cultural al copistului de origine suceveană. Credem că a continuat să profeseze ca învățător confesional, contribuind astfel la procesul de educare a copiilor din diferite localități ale actualui județ Maramureș” – a explicat dr. Marius Câmpeanu, muzeograf.
Lasa un raspuns