1-2 (0-2) a fost scorul în meciul disputat aseară, pe Cluj Arena, între naționala de fotbal a României și cea a Sloveniei. Un meci amical, așa cum a fost și cel de la Arad, între România U20 și selecționata similară a Italiei, partidă jucată tot ieri. Și acolo scorul a fost tot 2-1 pentru oaspeți.
Dincolo de a glumi amar că s-au aliniat prost planetele pentru ”tricolorii” mai mari sau mai mici, se cuvin a fi trase câteva concluzii în urma partidelor de ieri. Una e aceea că naționala mare joacă fotbal oarecum cu pipeta: are momente bune, dar cam puține, în concluzie adunăm înfrângeri de parcă am fi veverițe, să ne facem provizii. Cineva ar trebui să le spună jucătorilor antrenați de Edi Iordănescu, totuși, că nu e cazul să facă provizii din eșecuri; ele vor veni oricum, natural, la modul în care joacă naționala. O a doua concluzie este că între naționala U20 a Italiei și a noastră s-a observat o diferență mult mai mare decât o arată scorul. S-a văzut de la o poștă, două, trei diferența de mentalitate și de a pune osul la joc. Și, cel mai important, de pregătire. Nouă în fotbal ne cam place să tot sperăm în minuni. Alții speră în roade culese din pregătirea de zi cu zi. Pe care le și culeg, în vreme ce noi rămânem cu praful de pe tobă.
Lasa un raspuns