CUVINTE CU MINTE | De Blagoveșteni în satele tradiționale [ autor: Măriuca Verdeș ]

sursa foto: facebook Măriuca Verdeș-fotografie realizată de Mariana Scubli

Mi-e dragă femeia ce în rânduială trăiește, ce zi de zi se ,,răsticnește” pentru a putea îndeplini ceea ce este bine pentru familie și pentru cei din jurul ei. Obiceiurile, credințele fac încă parte din rânduiala satului, oferindu-le siguranța unei protecții divine. Oare a mai trăi,  încă, după rânduiala strămoșească ne mai este de folos? Ne învârtim într-o lume în care credințele strămoșești nu-și mai găsesc credibilitatea, importanța, necesitatea.

În ajunul sărbătorii de Blgoveștenii, femeia greablă și adună de prin gospodărie (frunze uscate, cregi rupte) și le pune într-o grămadă, pentru a le  da foc, ca o primă curățenie de primăvară. Curățenia făcută în această zi nu este întâmplătoare deoarece este o credință  ce se păstrează de sute de ani. Se știe că trebuie să-ți păzești tu casa, marhăle pentru a fi ferit de necazuri „Ca să nu tragă zerni la casă, să muște marhăle”. Fiecare om are grjă să-și afume casa și gospodăria.

Se crede că de Blagoveștenie ies zernii (şerpii) din pământ iar focul semnifică purificarea şi protejarea gospodăriei de ei, spun oamenii satului. Tot din acest motiv se înconjoară toată curtea şi grădina ținând în mână o furcă, o lopată, pe ea să ai câțiva cărbuni. Acest obicei se face și azi de gospodari, care afumă gospodăria roată, sara și dimineața, până-n zâua de Blagoveștenii. Dacă nu o fost bărbat la casă o afumat și femeia.

În unele sate se strâng grupuri de feciori care se duc în marginea localităţii sau pe un deal din apropiere și fac un foc foarte mare de unde se împușcă peste sat cu tunul pentru a alunga răul de peste sat.

  De când eram mică am crescut cu acest obicei. Toată ziua făceam curățenie prin curte, adunam uscăturile, greblam grădina şi făceam o grămadă mare, ca pe când se înserează să îi dăm foc. Eram foarte fericită să trăiesc acest moment în primul rând pentru faptul că se așternea peste sat un sentiment de liniște și siguranţă iar în al doilea rând, se răspândea fumul de la toate casele şi satul părea coborât din poveşti. În această seară nu te întrebi de ce o făcut vecinul foc, deoarece se știe.

Profunzimea adevărului de cele mai multe ori ne este oprită de a o înțelege, poate și din pricina faptului că nu mai vrem să vedem dincolo de cele lumești. Liniștea minții, a sufletului, ne duce pas cu pas mai aproape de Dumnezeu, cel care te ajută să trăiești în a duce o viață cu rost. Satul încă ne mai oferă acea liniște de care avem cu toții nevoie, în el găsim oameni „adunați cu mintea” care au posibilitatea de a creea o viață plină de rost.

Vedem cum oamenii s-au protejat și încă se mai apără de rău. Deoarece au avut mintea limpede, au cunoscut diferența între bine și rău și s-au luptat cu răul pentru a triumfa binele. Tinerii care nu mai cred în asfel de credințe sunt protejați de bătrânii casei care, în taină, duc mai departe rânduiala strămoșască ca să le fie bine.

 

 

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.