CUVINTE CU MINTE | Cu răbdarea treci marea și pescuiești la copcă [autor: Narcisa Chișiu]

Nu pot spune că am fost vreodată foarte atașată sentimental de orașul meu natal, doar de anumite locuri ale copilăriei sau de oameni dragi, dar recunosc că nu m-am emoționat niciodată teribil la ideea de ”mândru că-s sighetean”.

Dar, îmi aduc aminte perfect că, studentă fiind la București, gândul de a mă îndepărta de meleagurile mele natale îmi crea un disconfort, iar cel mai profund am simțit acest lucru, de fiecare dată când mă aflam pe malul râului Iza, și privind apa, peisajul, deveneam nostalgică.  Locul acela avea o energie care mă copleșea. Azi, la aproape 20 de ani de la absolvirea facultății, locuiesc într-o căsuță de lemn, aproape de malul Izei. Cu răbdare, timpul le așează pe toate, la locul lor.

Poate nu întâmplător, mai târziu l-am descoperit pe ”Siddartha” lui Hermann Hesse. O poveste despre redescoperirea naturii umane, căutarea drumului spre cunoaștere,  o carte ce ne îndeamnă să aruncăm o privire în lumea gândurilor noastre, să devenim nouă înșine bucurie. Iar unul dintre exercițiile practicate de Siddartha era de a contempla în fiecare zi râul, cu multă răbdare, si într-un final, râul devine un simbol al trecerii spre o nouă viață.

Uneori viața te răsfață, alteori te aruncă în valuri și te zbați să ajungi la mal. Asa ajungi un bun înotător. Uneori, îți dai seama că ”peștii” nu se înmulțesc întotdeauna așa ușor ca în scena biblică, așa că ești nevoit să iei undița și să pescuiești sigur. Astfel, poate devii un bun pescar. Uneori, pescuitul la copcă e o luptă pentru supraviețuire fizică, psihică, morală…..Ați stat de vorbă vreodată cu un pescar? L-ați urmărit vreodată în timp ce petrece ore întregi pe malul apei? Se trezește de multe ori cu noaptea-n cap și stă cââât e ziua de lungă pe mal așteptând ca peștele să muște momeala. E vorba oare de pofta nesățioasă de pește? La ce se gândește oare, atâtea ceasuri? Ce-l reține, de fapt atâta timp nemișcat ? Poate că o virtute pe care doar unii au șansa să o dobândească. Răbdarea.

De mici ne luptăm să atingem această virtute. Vă e cunoscută lipsa de răbdare a copiilor, care, pentru că nu cunosc noțiunea timpului, vor totul ”acum”. Poate că astfel ei trăiesc de fapt mai intens prezentul (există și o carte celebră intitulată ”Puterea Prezentului”, de E. Tolle). Și poate nu întâmplător se zice că ”oamenii fericiți se bucură de prezent și nu sunt așa stresați de viitor”, dar copiii trăiesc și foarte intens frustrarea, poate tocmai pentru că, răbdarea, rămâne pe veci o adevărată provocare pentru noi.

O pildă pe care am auzit-o într-o dimineață la ”Radio România Actualități” prezenta povestea unui călugăr care s-a retras în pustie. S-a luptat bietul om cu toate neajunsurile și cu toate vietățile care-i năpădeau coliba și-i făceau din trai un chin. În fiecare zi îl măcina gândul să renunțe. A izbândit într-un final și a găsit răspunsul. Morala era ”răbdarea, nu disperarea, te salvează în situațiile dificile”.

Poate, dacă am avea mai multă răbdare, credință, nădejde și dragoste am reuși să”plutim pe apă”, să înmulțim mai ușor ”peștii”. Poate și talanții…..

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.