Un articol publicat în ziarul Universul în 1935, ne descrie drumul parcurs cu trenul din Cluj Napoca în Sighetu Marmației în 10 ore cei 400 de kilometri pe cale ferată cu un ocol prin Oradea și Cehoslovacia.
Gum se călătoreşte la Sighet.— Trecerea prin Cehoslovacia.— Unde duce izolarea Maramureşului de trupul ţării româneşti?
O călătorie de la Cluj la Sighetul Marmaţiei e tot atât de anevoioasă, ca şi când ai pleca la Bucureşti sau într’un punct mai îndepărtat al ţârii. În linie dreaptă distanţa nu e mai mare de 150 km., dar calea ferată face până la Sighet aproape 400 km. Un ocol mare la Oradea şi de acolo la Nord dealungul graniţei, până la Halmeu, apoi 80 de km. prin Cehoslovacia — aşa soseşte călătorul la Sighet. Drumul cu trenul accelerat durează 10 ore, iar cu trenul de persoane 14. Prin urmare soseşti mai repede în Capitală decât în Maramureş.
Să nu ne pierdem însă răbdarea. Până să sosim la Sighet, avem de văzut lucruri interesante. Până la Halmeu nimic neobişnuit. Aceeaş circulaţie intensivă de linie principală, staţiuni curăţele cu flori în faţa lor, cari fac cinste C. F. R.-ului. La Halmeu insă intervin figuri şi uniforme noi. E punctul de trecere în Cehoslovacia. Vameşii cehi forfotesc prin gară. Uniformele lor verzui se disting de la distanţă. De aci, până la staţiunea Dragoş-Vodă trenul trece pe teritoriu cehoslovac. Vameşii cehi iau trenul în primire. Alături de ei se urcă în tren şi grănicerii români, 80 de km. Cehii ne conduc trenul.
Ne cuprinde acelaş sentiment ca şi când am părăsi ţara. Dintr’odată devine totul nou în jurul nostru. Numai vagonul nostru rămâne acelaş. Prin gările cehe inscripţii greu de citit şi de memorizat, anunţă in limba cehă şi cu litere chirilice numele gărilor. Funcţionari foarte prezentabili, cu mult simţ al datoriei îşi fac serviciul, sobru, prin staţiuni. Toţi în uniforme îngrijite şi ceea ce trebuie de remarcat, nu auzi pe nici-unul vorbind altă limbă decât cea cehă. Un călător îmi povesteşte că intr’o gară din Cehoslovacia s’a adresat în limba maghiară unui funcţionar. Acesta ştia ungureşte, dar privindu-l glacial a refuzat a-i răspunde în această limbă. E foarte multă conştiinţă şi demnitate naţională la aceşti oameni. Pe linii nu mai vezi vagoanele cu inscripţia C. F. R. în locul lor apar altele cu literile C. S. D. Linia ferată foarte îngrijită. Locomotivele fumegă toate voios, chiar şi cele din depouri. Aci nu sunt ca la noi, cimitire de locomotive şi vagoane, un cari rugineşte de ani de zile materialul rulant.
La Kralovo nad Tison, ramificaţia spre Kosice, vedem trenuri motoare de un tip foarte interesant. Vagonul motor este condus dintr’o cabină care se găsește la mijlocul vagonului, deasupra acoperișului. Motoarele remorcă, 2-3 vagoane mici. Trenul are aspectul unei jucării pe lângă vagoanele de 40 de de mii de kg. ale acceleratului nostru.
Regiunea e foarte bogată şi frumoasă. Deasupra gării străjuesc zidurile unei cetăţi medievale foarte frumoase, ridicată pe un munte greu accesibil Cea dintâi şosea pe care o zărim pe teritoriu cehoslovac este asfaltată, ceea ce ne trezeşte un sentiment de invidie.
Trenul trece peste porţiunea cehă şi deodată vedem ivindu-se din nou vagoane cu inscripţia C. F. R„ apoi apar uniformele grănicerilor noştri. Intrăm din nou pe teritoriu românesc la staţiunea Dragoş- Vodă. Simţim satisfacţia celui ce se înapoiază în ţară dintr’o călătorie in străinătate. Finanţei cehi, învăluiţi în pelerinile lor verzi, părăsesc trenul. Am trecut pe malul stâng al Tisei, care e al nostru.
Lipsa unei căi ferate, care ar lega Sighetul de Baia Mare, face ca el să fie atât de greu de atins. O cale ferată între Halmeu şi Dragoş Vodă, pe malul stâng al Tisei, ne făcea să ne putem dispensa de căile ferate cehoslovace, dar nu rezolva problema, căci Sighetul tot atât de departe rămânea. De altfel şl cehii se servesc de liniile noastre. Regiunea de Nord de Valea Vişăului, care aparţine Cehoslovaciei are acces pe calea ferată Dragoş Vodă-Sighet. A rămas că cehii au construit o cale ferată, care va putea face pe viitor ca trenurile lor să nu mai treacă pe linii româneşti. Singura posibilitate de a apropia Sighetul de restul ţării, ar fi linia proiectată între Baia Mare-Sighet, care ar reduce distanţa dintre Cluj și Sighet la jumătate.
În lucrarea „Problema CFR.“ , ing. Nicolae Petculescu arată că linia Baia Mare-Sighet ar fi de cca. 55 km. lungă, dar construcția ei este foarte anevoiosă, căci pe această linie, între văile Săsarului şi a Marei va trebui construit cel mai lung tunel din Țara Românească. După calculele de acum câţiva ani, linia ar costa cca. 500 milioane. Oricât ar fi de scumpă aceată linie, vor trebui însă găsite mijloacele pentru ea. Consideraţiuni de ordin naţional, social economic ne impun construirea ei în timpul cel mai scurt posibil.
Intrând în Sighet ne convingem tot mai mult de necesitatea imperioasă a unei legături directe cu restul ţării.
A. Gociman
Lasa un raspuns