Titlul materialului este, după cum bine v-ați dat seama, o parafrază a numelui romanului ”Cronica unei morți anunțate”, al lui Gabriel Garcia Marquez. Materialul pe care îl citiți nu se referă însă nicidecum la creațiile lui Marquez, ci la ceea ce s-a chemat participarea României la concursul Eurovision 2023.
Reprezentatntul României, Theodor Andrei, cu a lui piesă „D.G.T. (Off and on)” – cine o mai fi știind ce va să însemne asta! – a picat cu sârg calificarea din semifinala a doua de la Liverpool, din 11 mai.
De ce ziceam în titlu de o ratare anunțată? Fiindcă trebuia să fii cam buimac să votezi o astfel de piesă pentru finala Eurovision. Chiar dacă se va supăra Theodor Andrei – treaba lui -, piesa cu care s-a dus la concurs, cu coregrafia ei cu tot, a fost un soi de aiureală muzicală (iar asta într-o exprimare delicată).
Problema nu e că Theodor Andrei s-a dus să reprezinte România la Eurovision cu o creație proastă, ci cine i-a dat girul să se ducă pe scena Eurovision. A fost votat de public, dar e oare normal ca această selecție finală să se facă doar pe umorile publicului care are chef să voteze? E normal ca oamenii care mai știu muzică prin țara asta să se pitească după un paravan și să spună ”mă, așa a vrut publicul”? E normal să ne facem de râs cu o piesă care te face să închizi televizorul? Să-mi fie cu iertare, dar cumva mă simt fericit că am scăpat să văd și în finala Eurovision acest cântec de o năucitoare stupizenie. E, firește, o părere. Poate sunteți de acord cu ea, poate nu.
Sursa foto: TVR
Lasa un raspuns