COMEMORARE: 110 ani de la stingerea din viață Dr. Ioan Mihalyi de Apșa

Acum 110 ani, la 12 octombrie 1914, la Gherla, se stingea din viață Dr. Ioan Mihalyi de Apșa, istoric român, membru corespondent (1901) al  Academiei Române.

Este cunoscut mai ales pentru lucrarea sa de referință Diplome maramureșene din secolul al XIV-lea și al XV-lea editată la Sighetu Marmației în anul 1900, lucrare care a fost premiată în anul 1902 cu Premiul Năsturel- Herescu de către Academia Română.

Ioan Mihályi a urmat studiile gimnaziale și liceale la Sighet, Crașovia și Pesta, iar apoi facultatea de drept a Universității din Pesta, cu durata de patru ani a studiului, în anii 1862-1866.

“In ziua de 1/14 Octomvrie [sic!] s-a stins din vieață, la Gherla, Ioan Mihalyi, membru corespondent în Secțiunea istorică, ales la 25 Martie (7 Aprilie) 1901. D-l Președinte Dr. C. I. Istrati ne-a adus la cunoștință vestea încetării din vieață în ședința dela 3/16 Octomvrie. Biuroul a exprimat condoleanțele sale printr-o telegramă adresată I. P. S. Sale Victor Mihalyi, Mitropolitul Alba-Iuliei și Făgărașului, fratele răposatului.

Mihályi s-a făcut mult cunoscut prin culegerea sa de documente asupra Maramureșului, apărută la 1900 în Sighetul Marmației, sub titlul de Istoria Comitatului Maramureș. Tom. I. Diplome maramureșene din secolul XIV și XV,— scriere premiată de Academie. Dela dânsul ne-a mai rămas: Mitropolitul Dr. Ioan Vancea de Buteasa. Schiță biografică. Blaj 1890.” (Analele Academiei Române, 1914-1915, p. 103)

“Dr. Ioan Mihalyi de Apșa. Din Gherla primim dureroasa știre, că Dr. Ioan Mihalyi, protofisc al comitatului Maramurăș, fratele I. P. S. Mitropolit Victor, a repausat în vârstă de 72 ani[sic!]. Defunctul a fost una dintre figurile cele mai marcante a vechii generații din Maramurăș. Savant, în sensul adevărat al cuvântului, el și-a închinat toată vieața scrutând vechile documente din arhive, dând la iveală nepieritoarea sa operă despre diplomele maramurășene, pentru care Academia îl alege între membrii ei corespondenți. Dragostea lui pentru trecut, pentru monetele și uneltele vechi nu l-au împiedecat de loc, ca să fie și în zilele noastre unul dintre cei mai însuflețiți sprijinitori ai cauzei românești în Maramurăș. Sub îngrijirea lui s-a zidit convictul român din Sighet și toată mișcarea culturală a ultimelor decenii din Maramurăș, este strâns legată de numele lui. In defunctul s-a adeverit pe deplin caracterizarea ce o dă Barii familiei Mihalyi și Man, înrudită cu dânsa: »Că pe lângă virtuțile adevăraților patrioți eminenți, în același timp au știut să fie și buni români, apărători imparțiali și valoroși totodată și ai intereselor națiunii române«. Odihnească în pace!” (Unirea, 17 octombrie 1914)

“Dr. Ioan Mihály de Apșa. Zilele acestea trebuit si înregistrăm o știre dureroasă: moartea unui fruntaș român din pământul atât de încercat al Maramurăşului, moartea bunului Român maramurăşan Dr. Ioan Mihalyi de Apșa.

Refugiat în fața invasiunei rusești în Maramurăş venerabilul septuagenar Dr. Ioan Mihályi, bolnav fiind, a plecat la Gherla, unde, oprindu-se în drumul său spre Blaj, a închis ochii pe veci.
Defunctul a fost una dintre figurile cele mai marcante a vechi generații din Maramurăş. Savant, în sensul adevărat al cuvântului —scrie »Unirea«— Dr. Ioan Mihalyi și-a închinat toată vieaţa scrutând vechile documente din arhive, dând la iveală nepieritoarea sa operă despre diplomele maramurăşene, pentru care Academia îl alege între membrii ei corespondenți. Dragostea lui pentru trecut, pentru monetele și uneltele vechi nu l-au împiedecat de loc, ca să fie și în zilele noastre unul dintre cei mai însuflețiți sprijinitori ai cauzei românești în Maramurăş. Sub îngrijirea lui s-a zidit convicţul român din Sighet și toată mișcarea culturală a ultimelor decenii din Maramurăş, este strâns legată de numele lui. In defunctul s-a adeverit pe deplin caracterizarea ce o dă Bariț familiei Mihályi și Man, înrudită cu dânsa: „Că pe lângă virtuțile adevăraților patrioți eminenți, în același timp au știut să fie și buni români, apărători imparțiali și valoroși totodată și ai intereselor națiunii române. Odihnească în pace!” (Gazeta Transilvaniei, 20 0ctombrie 1914)

 

 

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.