Una dintre nenumăratele legende legate de simbolistica bradului spune că, odată, în vremuri foarte îndepărtate, au pornit la drum lung trei virtuţi surori (Speranţa, Iubirea şi Credinţa), căutând copacul care să le reprezinte: înalt ca Speranţa, mare ca Iubirea şi trainic precum Credinţa. După îndelungi căutări, surorile călătoare au găsit BRADUL, pe care l-au luminat cu razele stelelor, devenind astfel pomul sfânt împodobit de Crăciun. Bradul este considerat un arbore sfânt pentru că vârful său se îndreaptă spre înaltul cerului, iar ramurile sale rămân permanent verzi, amintind de viaţa veşnică.
În anul 1510 a fost împodobit primul brad la Riga, în Lituania, iar în anul 1521 prinţesa Hélene de Mecklenburg a adus la Paris obiceiul împodobirii bradului, după ce s-a căsătorit cu ducele de Orléans.
În secolul al XVI-lea, în Germania apare tradiția pomului de Crăciun când, creștinii devotați au adus copaci împodobiți în casele lor. Se spune că reformatorul protestant Martin Luther a adăugat pentru prima dată lumânări aprinse unui copac. Legenda spune că acesta, mergând spre casa lui într-o seară de iarnă, compunând o predică, a fost uimit de strălucirea stelelor printre pomii verzi. Impresionat de această scenă a reconstituit-o pentru familia sa, aducând un brad în casă împodobindu-i ramurile cu lumânări.
În anul 1605, a fost înălţat primul Brad de Crăciun într-o piaţă publică din Strasbourg, fiind ornat cu mere roşii, iar în acelaşi an, la Breslau, ducesa Dorothea Sibylle von Schlesian a împodobit primul brad într-o manieră apropiată de zilele noastre.
În anul 1841, apare, în Anglia, primul Brad de Crăciun, atunci când prinţul Albert a dăruit un exemplar soţiei sale, celebra regină Victoria, şi l-a instalat la castelul Windsor. În vârful bradului era instalat un înger, înlocuit, ulterior, cu o stea, pentru a aminti de steaua văzută de cei trei magi veniţi de la răsărit.
În anul 1836, a fost împodobit pentru prima dată bradul în statul Alabama, în anul 1878 au apărut globurile confecţionate din sticlă argintată de Thuringia, iar în anul 1882, după patentarea becului electric de către Thomas Edison, Eduard Johnson, un prieten al acestuia a realizat prima împodobire a Bradului de Crăciun cu beculeţe colorate, care au înlocuit lumânările. În anul 1880, obiceiul împodobirii bradului a ajuns şi la Casa Albă din Washington.
Cu timpul, Bradul de Crăciun devine foarte popular în America. Astăzi găzduiește cel mai frecvent vizitat brad din lume, Bradul de Crăciun Rockefeller Center, împodobit cu peste 25.000 de lumini de Crăciun și este o priveliște emblematică în New York City. Această tradiție datează din anul 1931, când un brad mic, neîmpodobit, a fost plasat în centrul șantierului de către muncitorii din construcții, cu ocazia Crăciunului. Doi ani mai târziu, un alt copac a fost așezat acolo, dar de data aceasta cu lumini sclipitoare.
Începând din anul 1930, brazi de mari dimensiuni au fost amplasaţi în pieţe sau locuri publice, iar în anii ’70 au apărut brazii artificiali.
În România, primul brad împodobit la sărbătorile Crăciunului a fost cel de la palatul principelui Carol I de Hohenzollern, după venirea în Principatele Române, în anul 1866, astfel că de atunci, în noaptea de Crăciun, prinţii şi prinţesele invitate la palat împodobeau bradul.
Încă de la începuturile creștinismului, Crăciunul a reprezentat un motiv de sărbătoare. Nașterea Domnului trebuia celebrată an de an, iar oamenii simțeau nevoia să creeze o atmosferă festivă, de bucurie, diferită de cea din timpul anului. Pentru asta aveau nevoie de un simbol și o tradiție. Bradul, împodobit în vechime cu fructe, flori, nuci poleite, lumânărele şi panglici simboliza pomul vieţii, arborele fertilizator, de bun augur. Simbolul bradului se regăseşte în foarte multe piese de artă populară, precum covoarele, ştergarele şi iile.
Lasa un raspuns