Bartók Béla, compozitor și pianist maghiar s-a născut în 25 martie 1881 la Sânnicolau Mare și a decedat în 26 septembrie 1945 la New York.
A fost culegător de folclor pe mai multe meleaguri. În colaborare cu prietenul său, compozitorul Kodály Zoltán, realizează o culegere de muzică folclorică maghiară, românească, sârbească, croată, turcească și nord-africană, publicată în 12 volume.
În 1924, Societatea Compozitorilor Români organizează un concert dedicat aproape în întregime operelor lui Bartók Béla, ocazie cu care Enescu cântă, acompaniat la pian de Bartók însuși, Sonata a II-a pentru vioară și pian a acestuia. Doi ani mai târziu, compozitorul maghiar revine la București ca pianist solist în propria Rapsodie pentru pian și orchestră – lucrare de debut – dar stârnește interes și prin alte două opus-uri pianistice ale sale, expresionistul „Allegro barbaro” și „Dansurile românești”, oferite ca supliment în același concert.
„Bartók a început să culeagă folclor maghiar prin anul 1905, iar folclor românesc din vara anului 1909. Timp de nouă ani, pînă în toamna lui 1918, a cules cam 3500 melodii populare româneşti, dintre care: vreo 670 din Bihor, 365 din Maramureş, cam 500 din Hunedoara, vreo 400 din fostele judeţe bănăţene Timiş şi Torontal şi aproximativ 1560 din fostele judeţe ardelene Arad, Alba, Cluj, Mureş, Satu Mare, Someş şi Turda. Materialul cules se află înregistrat pe vreo 1200 cilindri de fonograf – după unele date vreo 800 – dintre care 794 sînt în păstrarea Muzeului Naţional de Etnografie din Budapesta. Bartók a învăţat romîneşte, după propria sa mărturisire « din dragoste pentru muzica romînească », pentru care a avut întotdeauna cuvinte de caldă preţuire. Despre muzica populară românească din Bihor, de pildă, scria în 1914, că « este poate cea mai minunată muzică populară de pe întreg teritoriul Ungariei, care luată chiar şi în chip absolut e atît de fermecătoare, încît ar putea-o admira toţi oamenii de muzică ai Europei».” – Tiberiu Alexandru, Béla Bartók și folclorul românesc, În: Revista de folclor, 1956.
Lasa un raspuns