În ziarul interbelic ”Cuvântul” din 26 iulie 1932 apare un articol despre renumitul orășel Baia Mare.
Orăşelul Baia Mare unde reginele Ungariei îşi spălau aurul şi unde a visat Petőfi – Un centru de artă celebră în Europa
Cuprins în semicercul nord-vestic — sudestic al munţilor din masivul Gutinului, orăşelul nostru îşi pierde originea în cele mai vechi timpuri.
Romanii au găsit aci o aşezare de minieri daci şi au continuat şi ei exploatarea minereului bogat în aur, cum mărturisesc obiectele vechi găsite prin galeriile subpământene. Cea dintăi amintire în pagini de hrisoave, ar fi aceea de pe vremea domniei lui Carol, din anul 1237, când legalitatea e pomenită ca «Valea Zazarului».
Prima diplomă de privilegii acordată acestei așezări, este aceea a lui Ludvic cel Mare, din anu 1347.
Orașul unde-şi spălau reginele aurul!
Cu o aşezare atât de favorabilă, scutit de vânturile nordului, înconjurat de păduri pe o rază de peste 12—15 km, iar spre nord până la Sighetul Marmaţiei, Oraşul Nou şi Negreşti. Cu continui ondulaţii de munţi şi văi împădurite, căci numai proprietăţile oraşului au aproape 16.000 jugh. de Codru. — Baia-Mare a atras de demult nu numai pe iubitorii metalului strălucitor, dar şi pe adoratorii naturii.
Reginele vechii Ungarii atrase de pitorescul regiunii, veniau, spun bătrânii, să-şi spele ele înşile aurul minelor lor în Valea Săsarului, iar timpurile mai noui, au atras atenţiunea şi administraţia vestiţilor pictori , din şcoala dela München, cari şi-au ales de cuib de recreaţie şi mediu neîntrecut de creaţie.
Locul de visare al lui Petőfi
Căci sunt rare locurile cu cerul albastru închis ca al Băii-Mari, cu variaţiile nesfârşite de lumini şi culori ca ale acestui unghiu de ţară, cu demonul acela neînţeles, care te împinge spre pătrundere în necunoscut şi care, alături de nemuritoarele opere ale multor artişti ai penelului de seamă, a inspirat scriitori de talia lui Petőfi, care, răpit de măreţia neîntrecută, dar blândă şi alinătoare, scria că ar dori să şi doarmă aiei şi numai aici, somnul său de veci. Vile adânci, prăpăstioase, cu căderi de apă în spumă văjuitoare, castanii înfloriţi sau în Pârgă, stâncile trufaşe ale Gutinului şi creasta pleşuvă a Ignişului, care chiamă şi atrag. Totul este numai grădini, podgorii, păduri şi poieni, situate la 300 până la 1300 metri.
Urcuşul este uşurat de cărările în spirale, Dealul Florilor, un loc nu numai de excursie, de pelerinaj în toate primăverile, alături de Dealul Crucii, — cu forma asemănătoare Veziuvului şi cu un coş artificial, care deseori fumegă dandu-ţi iluzia vulcanului — sunt locurile cele mai cercetate, de unde se deschid largi perspective, până departe prin munţii apuseni. În partea sudică este râulețul Sf. loan, iar nu departe de acesta «canalul de fier», care are apă de 11 cm in cursul verii, iar în timpul iernii nu scade niciodată sub 7—8.
Parcul
Dacă întreaga regiune băimăreană este un adevărat parc, sunt rari parcurile artificiale Brazi uriaşi, arbori seculari, umbre de o fragilitate neîntrecută, corpleşesc. Splendida alee de tei înfloriţi, nu îşi găseşte nici ea pe aici pereche. O cărare prin munţi te poate duce de aici, dacă cunoşti drumul până la lacul Zinelor din aproprierea Firizei.
Clima şi temperatura
În ce priveşte clima şi temperatura, luăm de la biroul metereologic din Baia- Mare, următoarele date. Béla Miko şeful biuroului chimic, a făcut observaţiuni în curs de 48 ani, din anul 1875—1892, zilnic la orele 7 dimineața, la 2 după amiază si 9 seara. În acest timp, Baia-Mare a avut o temperatură mijlocie înre 9 – 38 C.
Încă de timpuri vechi oraşul a fost canalizat, iar apele scurse pun canale de frasin la râuleţul Săsar, care curge prin oraş.
Apa vine deadreptul din isvorul din munte, fără urmă de bacili şi foarte recoritoare. Codirii Dealurile cu codri ce împrejmuesc. Baia Mare, mai ales la miazănoapte, sunt în cea mai mare parte acoperite cu stejar şi gorun şi mai rar cu alţi arbori. Pe culmile pleşuve cresc afinele roşii şi negre, iar smeura şi murele sunt din belşug în întreaga regiune. Spre toamnă apar scorușele.
Baia-Mare are un spital orăşenesc, un altul al Casei cercuale şi unul pentru epidemii.
Un centru de artă, un loc de întâlnire interesant este la Cofetăria Berger.
Un articol apărut recent în «Neues Wiener Journal», care descrie neîntrecutele frumuseţi ale oraşului Baia-Mare, aseamănă aceasta cofetărie cu Surshine din München ori Cafée Muzeum din Viena, căci aici sunt expoziţiile permanente ale vestiţilor pictori ai Băii Mari. Găseşti mese cu desene şi autografe ale artiştilor cu renume mondial, adevărate obiecte, de museu. Şi nu este umai aceasta cofetărie singurul loc care poate fi numit «pinacoteca» din Baia Mare. Restaurantul Ştefan, ca şi cofetăria din faţa turnului istoric Ştefan, oferă şi ele prilej de studiu. (Am amintit mai sus că Baia- Mare a fost şi este un colţ de bogată inspiraţie pentru pictorii). Un timbru special de viaţă dă cursului Baia-Mare colonia pictorilor de la Academia liberă din localitate. Artiştii cu renume stabilit în istoria artelor se perindă în cursul anilor pe la aceasta instituţie, iar premianţii celor patru Academii şi şcoli superioare de arte frumoase din ţară sunt compensaţi pentru multa lor trudă şi talentul manifest ca vacanţele în această regiune pitorească. Muzeul oraşului, puţin îngrămădit cu obiectele preţioase de care dispune, nu este întrecut de multe oraşe din Ardeal.
Altă atracţie sunt galeriile subpământene ce ascund bogatele filoane metalifere, cu aur şi argint nativ, ca cristali de o splendoare neîntrecută. In fiecare Duminică şi în cel mai multe zile ale săptămânii, se fac excursiui prin regiunea aceasta pitorească la lacurile Zânelor şi Pintea Viteazul de la Baia-Mare, pe munţii Igniş şi Gutin, pe Valea Blidarului şi la cascade, la Isvoare, Pleştea şi nenumăratele locuri din împrejurimi. La Plisa, o grădină din marginea oraşului, cu o vălcea unde toată lumea face baie, se adună zi şi noapte lumea dornică de a sta cât mai mult în mijlocul naturii.
Dintre edilii oraşului, cari au contribuit foarte mult la ridicarea oraşului ca staţiune climaterică şi lucrează necontenit la înzestrarea oraşului amintim pe d-nii dr. Ion Bohăţiel primar şi Ioan Ardeleanu secretar general.
Al. E.
Lasa un raspuns