Orașul Baia Mare pierde o clădire cu o valoare istorică, care ar fi putut fi de folos comunității, va deveni un hotel cu 44 de camere și va fi încorporatǎ într-un complex rezidențial de 101 apartamente.
Hotel pentru care turiști? Edilii orașului nu ar trebui să se gândească mai întâi cum să atragă turiștii? Acest oraș frumos, cu o istorie faimoasă în Europa, ar avea cu ce să se mândrească, ar avea ce arăta lumii, dar parcă voit, se distruge tot, ceea ce ar fi de prețuit. Apartamente pentru cine? Populația orașului este într-o scădere vertiginoasă și an de an mai îmbătrânită, pentru cine se construiesc locuințe? Mulți vorbesc despre dezvoltarea orașului, dar mai întâi de blocuri imense, nu ar trebui atras tineretul plecat la studii cu locuri de muncă și un oraș în care să fie bine să trăiești? Străzile sunt aproape pustii, nu se întreabă nimeni, de ce? Mergeți în Sighetu Marmației, un oraș viu, îți este mai mare dragul să vezi câtă lume este pe străzi, cât de animat este centrul orașului, în Baia Mare, dacă te întrebi unde este centrul orașului, răspunsurile sunt diferite, dar în realitate e ca și inexistentă, pentru că zonele comerciale sunt la periferie.
Pe odinea de zi a şedinței Consiliului Local Baia Mare din 30 aprilie se aflǎ proiectul de hotărâre privind aprobarea Planului Urbanistic de Detaliu pentru „Demolare, construire locuințe colective și servicii”, generat de imobilul situat în Baia Mare, str Vasile Lucaciu nr. 61, clădire monument istoric, fostǎ Școalǎ de Fete ( 1900-1930), sediul Episcopiei Greco-Catolice ( 1930-1948), școală tehnică chimică și apoi Institutul de Proiectări( 1948 – 1966 ), sediul secției de tricotaje (1966 – 1990) și al fabricii „Tricomar” ( 1990- 2007). Acest fapt, este o consecință a refuzului Primăriei Baia Mare de acum doi ani, de a achiziționa clădirea istorică, condamnând astfel la dispariție. Generațiile următoare vor vedea doar din fotografii clădirea istorică, spunând cu tristețe în sinea lor ” orașul nu a vrut-o, orașul nu a făcut nimic pentru a o salva”!
”Dupǎ furtuna puternicǎ din 2017 când a fost smulsǎ tabla de pe acoperiş clǎdirea s-a degradat continuu, azi aflându-se într-o stare de pre-colaps. Un eşec și o lipsǎ de responsabilitate ale administrațiilor locale și județene care nu au fǎcut demersurile ce se impuneau prin lege pentru a salva integritatea clǎdirii monument istoric. Nu s-au exercitat drepturile de preempțiune la vânzare şi nici nu s-a expropiat clădirea conform legii monumentelor istorice deşi se puteau accesa linii de finanțare pentru reabilitare pe fonduri europene. Nu s-a considerat prioritar şi in plus nu a vrut sǎ-și asume nici un administrator riscul de a rǎmâne cu o ruinǎ la sfârșit de mandat.
Cred cǎ clǎdirea se putea reabilita pe fonduri europene, dacǎ exista voințǎ politicǎ, cu mult mai puțini bani pentru cǎ nu trebuia sǎ construim 100 de apartamente. Ar fi fost un reper arhitectural de referințǎ, muzeu de artǎ sau alte funcțiuni culturale, ar fi aparținut comunitǎții aşa cum a fost inițial condiționatǎ construcția clǎdirii cu sprijin din partea guvernului maghiar şi ar fi fost mult mai integratǎ, decât parte dintr-un complex imobiliar, în zestrea noastră istorică și culturală ”, declară Sorin Ilieș, consilier local.
Lasa un raspuns