STRATEGIA TERITORIALĂ: Românii din mediul rural câştigă cu 25% mai puţin decât cei din mediul urban

Veniturile disponibile ale gospodăriilor din mediul rural sunt cu circa 25% mai mici decât cele ale gospodăriilor din mediul urban, se arată în Strategia de Dezvoltare Teritorială a României, adoptată de Guvern în şedinţa din această săptămână.
„În oraşe, veniturile gospodăriilor provin în proporţie de peste 60% din salarii, în timp ce principala sursă a veniturilor gospodăriilor rurale o reprezintă producţia agricolă (peste 40% din totalul veniturilor). Diferenţele de nivel şi structură a cheltuielilor de consum sunt mari şi în plan regional: cel mai înalt nivel mediu lunar pe persoană s-a înregistrat în regiunea Bucureşti-Ilfov, iar cel mai scăzut în regiunea Sud-Vest Oltenia”, arată autorii Strategiei.
Documentul semnalează şi „existenţa unor disparităţi însemnate de dezvoltare a spiritului antreprenorial între mediul urban şi cel rural, în condiţiile în care comunele asigură doar circa 20% dintre companiile active şi din locurile de muncă de la nivel naţional, acestea fiind dependente, în cele mai multe cazuri, de mediul de afaceri din oraşele apropiate, ceea ce justifică şi ratele ridicate ale navetismului şi ale ocupării informale în sectorul primar”.
În ceea ce priveşte fondul locativ, „cele mai multe locuinţe se înregistrează în mediul urban (54%); la indicatorul suprafaţă locuibilă, raportul urban/rural este relativ apropiat de numărul de locuinţe (54% în urban şi 46% în rural)”.
 În fine, incidenţa sărăciei este mult mai mare în mediul rural, faţă de mediul urban. „Numărul persoanelor sărace care trăiau în localităţi rurale a reprezentat peste 70% din populaţia săracă la nivel naţional. Sărăcia este inegal distribuită şi în profil regional. Rata sărăciei este de circa cinci ori mai mare în regiunile Nord-Est şi Sud-Est, respectiv de patru ori în Sud-Vest Oltenia, decât în regiunea Bucureşti-Ilfov”, mai arată Strategia.
Potrivit documentului guvernamental, oraşele mici şi mijlocii vor fi „cele mai expuse fenomenului de îmbătrânire demografică în următoarele decenii, deoarece acestea se confruntă cu un declin socio-economic acut de peste două decenii şi au pierdut cea mai mare parte a forţei de muncă tinere, în favoarea marilor centre urbane sau a altor ţări”. Iar procesul de reorganizare a populaţiei în teritoriu „este determinat, în primul rând, de extinderea masei economice a oraşelor mari, care formează sisteme urban‐rural integrate”.
Astfel, în cazurile Timişoara‐Arad, Iaşi, Oradea, Satu Mare şi Brăila-Galaţi se formează sisteme cu potenţial transfrontalier. „Timişoara are o populaţie de circa 300.000 de locuitori şi generează aproximativ 3% din venitul total al firmelor din ţară, iar zona urbană funcţională a oraşului Bucureşti se întinde până la Ploieşti, Piteşti, Târgovişte, Giurgiu şi Călăraşi, formând o aglomerare urbană din ce în ce mai dinamică”.
Având în vedere diagnosticul teritorial şi tendinţele de dezvoltare la nivelul teritoriului naţional, se disting mai multe provocări teritoriale majore care „necesită reacţii urgente din partea autorităţilor publice şi care trebuie avute în vedere cu prioritate în procesul de formulare a politicilor publice şi implementare a programelor”. Aceste provocări sunt:
– valorizarea potenţialului teritorial;
– mari diferenţe faţă de media UE în ceea ce priveşte disparităţile urban-rural la nivel demografic, economic şi al accesului la servicii publice, ceea ce conduce la regiuni întinse cu deficienţe structurale;
– accesibilitate scăzută la nivel naţional şi conectivitate scăzută la nivel european, ceea ce conduce la o mobilitate generală redusă;
– echipare edilitară deficitară pentru întreaga reţea de localităţi, ceea ce conduce la o calitate a locuirii scăzută;
– caracterul predominant rural al teritoriului naţional.
De asemenea, „potenţialul geografic şi demografic al României nu este valorizat, ceea ce are ca efect direct performanţele slabe obţinute în multe domenii de activitate socio-economică”.iNTEGRAL PE WWW.MEDIAFAX.RO