Teodor Oniga s-a născut în Iapa, în urmă cu o sută de ani. A avut un parcurs remarcabil în viață. A ajuns o pesonalitate de talie mondială, fiind considerat inițiatorul școlii de cibernetică din Brazilia, loc unde s-a și stabilit cu ani în urmă. Un consătean de-al său, Ioan Mich, și-ar dori să-l revadă și să-lreaducă pe meleagurile natale. De altfel, prin intermediul TV Sighet, acesta i-a și transmis un mesaj.
Teodor Oniga s-a născut la Iapa în 2 februarie 1917. A fost timp de 12 ani consilier în Ministerul Afacerilor Externe al Braziliei. E absolvent al Școlii de Aeronautică din Paris. Inginerul maramureșean a fost profesor la Politehnica București și a plecat din țară dupa cel de-Al Doilea Război Mondial, în 1946, inițial în Franța, iar apoi în Brazilia, acolo unde trăiește și astăzi. A fost profesor universitar la Rio de Janeiro și cercetător, fiind considerat inițiatorul școlii de cibernetică din țara cafelei. În anul 2000 a fost decorat de președintele Emil Constantinescu, primind Ordinul național pentru merit. Cu doi ani înainte, soția sa a lăsat prin testament averea ei statului român, pentru ajutorarea copiilor orfani. Oniga a fost bun prieten în copilărie cu tatăl lui Ioan Mich, cel care și-ar dori acum, că știe că bătrânul mai trăiește, să-l revadă acasă, în Iapa.
”E un prieten bun de-al lui tata, au copilărit împreună și el, și mama. A făcut școala cu tata, dar tata a renunțat, a fost foarte greu după război, dar Toader Oniga a continuat școala și apoi a plecat din țară. Eu aș vrea să vină aici, să fie lângă casa părinților lui. Am aflat de la un domn de la primărie că încă mai trăiește. M-a surprins. Uite încă mai trăiește Toaderul lui Oniga. În februarie a împlinit o sută de ani. Dacă mai trăiește și poate să vină, eu îl iau și să stea la mine, să stea aproape de casa părintească”, spune bătrânul Ioan Mich, din Iapa.
Ioan Mich l- a întâlnit o dată pe Oniga, când a fost în vizită la tatăl său, în Iapa. Acum e dispus, spune el, dacă-i acceptă invitația, să-i ofere un adăpost în casa sa celui care afăcut o mulțime de studii, în cibernetică, electromecanică, energetică.
”A fost o dată într-o vizită la tatăl său și atunci l-am cunoscut. Când a mai fost aici, a avut funcție mare, n-am putut să vorbesc cu el, numai de la distanță. Dacă s-ar putea să vină să stea la rudele sale, dacă nu eu îi dau camera mea, mă retrag. Eu lucrez și cu plante medicinale, îl ajut dacă se mai poate s-o mai ducă câțiva ani. Îl ajut pentru că merită omul, e consăteanul nostru”, spune Ioan Mich.
Chiar dacă soarta lui Oniga i-a oferit acestuia realizări la care puțini speră și a cunoscut frumusețile multor țări din Europa și America, Iona Mich spune că nimic nu se compară cu locurile copilăriei.
”Am aflat că e în viață și că acum a împlinit 100 de ani. Casa lui părintească e spartă, acuma stă un nepot acolo. Eu n-am vorbit cu urmașii lui. Eu m-am gândit să dau cumva de el să-i transmit că aș dori să se întoarcă acasă. La mulți ani îi transmit, dar dacă e în viață aș vrea să mă sune și să-l întreb dacă totuși n-ar vrea să revină acasă. Tata mi-a spus că au fost prieteni și l-a ajutat și pe tata. Mama mi-a spus la fel că a fost om cumsecade. Am posibilitate financiară și pot să-l ajut să se întoarcă acasă, pentru că nimic nu se compară cu locul unde s-a născut, a copilărit. Am și eu patru copii, dar sunt plecați în Spania și nu mai vin acasă, așa că eu îl aștept pe domnul Oniga să vină acasă. Mă gândesc că o repatriere i-ar prinde bine”, spune bătrânul Mich.
Abia mișcându-se, sprijnit în cârje, Ioan Mich spune că și pe el l-a bătut gândul să emigreze, dar nu s-a putut despărți de locul lui drag, din Iapa.
Lasa un raspuns