Membrii Apisigmar Sighet s-au adunat la masa discuţiilor şi au adus în prim plan principalele aspecte ale anului apicol 2013. Dezavantajaţi de o primăvară de-a dreptul catastrofală pentru debutul anului apicol, producătorii s-au zbătut să recupereze prin muncă multă, plecând cu stupii în pastoral în sudul ţării.Vara mai secetoasă le-a adus un nectar concentrat şi miere de calitate.Acum, după o vară plină de trudă, trag linie şi adună. Ca investiţie se calculează efortul, banii şi drumurile multe, iar ca beneficii sunt mierea, dăruirea pentru această îndeletnicire şi profitul din vânzarea deliciosului produs. Una peste alta, a fost un an cu suişuri şi coborâşuri.
Apicultorii se confruntă cu două sesiuni de activitate: pregătirea familiilor de albine şi pastoralul. Primăvara le-a adus necazuri. După un februarie prielnic, au urmat două luni de ploi şi frig. O familie de albine iese din iarnă pe cinci rame. Până să ajungă la 20 de rame, trebuie timp bun de cules şi multă muncă. Cine pierde startul, a pierdut tot sezonul de cules.
“ Timpul nu ne-a ajutat anul ăsta. Albinele au ieşit bine din iarnă, dar a urmat o primăvară catastrofală.A plouat mai mult de o lună de zile în care mătcile nu au depus şi familiile nu s-au dezvoltat. Apoi, salcâmul de la Carei a fost foarte slab. Aşa că nu ne-a avantajat prea mult vremea”, se plânge Iuga Ion, apicultor din Maramureş.
A urmat salcâmul de la Carei, apoi salcâmul de pe Valea Izei, după care apicultorii au plecat spre sudul ţării, la tei. Preferă transportul pe cont propriu, pentru că altfel îi arde la buzunar.
“Dacă nu mergem cu transport pe cont propriu, transportatorii ne cer 4 lei pe kilometruşi dacă ne gândim că sunt vreo 750 de kilometri până în sud, ne cam arde la buzunar. Acum patru ani încă mai mergeam cu transportatori, dar acum mergem pe cont propriu”, ne-a explicat apicultorul Utan Gheorghe.
Cel puţin două luni de zile au stat în pastoral. Şi aici au întâmpinat o serie de dificultăţi.
“O mare problemă a fost că s-a suprapus teiul cu floarea soarelui. Cunosc apicultori din Dobrogea şi se plângeau că anul ăsta n-au făcut mare lucru. Delta a fost inundată, aşa că menta şi izma au putrezit anul ăsta. Plus că şi în sud se fură, parcă mai mult decât la noi, îţi fură motorina, bacteria din maşină, chiar şi stupii dacă nu eşti vigilent”, ne relatează un alt apicultor, Ivaşcu Simion.
Fiecare are o metodă proprie de lucru. Unii merg în pastoral cu câte familii au, mai puternice sau mai slabe, alţii le întâresc. Unii nici nu merg în pastoral. Un bătrân apicultor din Bârsana a preferat să stea cu cele 100 de familii de albine acasă, a mai vândut câte-un roi, le-a înmulţit, a vândut miere şi a realizat chiar venituri. A avut o producţie de miere de 10 kilograme pe familie, ceea ce înseamnă o tonă de miere.Recolta a fost mai bună pentru unii, mai slabă pentru alţii. Unii se laudă cu 70 de kilograme de miere de la o familie, pe când alţii obţin abia 10 kilograme de miere.
Poţi face avere din apicultură, dar nu poţi trăi spune unul dintre apicultorii prezenţi la întâlnire.Importantă e dăruirea şi pasiunea cu care te implici în această activitate.Apicultorii s-au mai plans de viespi, de dăunători, dar şi de efectul impozitării aplicate apicultorilor, care a avut drept consecinţă dispariţia a cel puţin 35 % dintre producătorii autorizaţi.
Lasa un raspuns