Semnificații populare ale sărbătorii de Sâmedru

În fiecare an, în calendarul creștin, în 26 octombrie se sărbătorește Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. În calendarul popular această sărbătoare este cunoscută sub numele de Sâmedru sau Sumedru, patron al iernii pastorale.

  • Sâmedru (Sfântul Dimitrie), împreună cu Sângiorz (Sfântul Gheorghe), împarte anul pastoral în două anotimpuri: vara (23 aprilie – 26 octombrie) și iarna (26 octombrie – 23 aprilie). Miezul verii este marcat de Sântilie (20 iunie), iar miezul iernii de Sânpetru Lupilor ( 15/16 ianuarie).
  • Atât Sâmedru, cât și Sângiorz poartă la brâu cheile vremii, astfel că, dacă Sângiorzul încuie iarna și înfrunzește codrul, Sâmedru încuie vara și desfrunzește codrul.
  • Potrivit legendelor, Sâmedru ar fi fost un om obișnuit, care se ocupa de creșterea animalelor, ”într-un mijloc de codru, necălcat de picior omenesc”.
  • Ziua de Sâmedru era zi de soroc, de socoteală, când se rezolvau toate datoriile, împrumuturile, slujbele sezoniere sau alte înțelegeri încheiate la Sângiorz. O zicală populară spune: „La Sângiorz se încaieră câinii, la Sâmedru se bat stăpânii”, adică primăvara, când se formează turmele, se încaieră câinii pentru că nu se cunosc, iar toamna, când se împart oile, se bat stăpânii pentru că nu se respectă înțelegerile încheiate la Sângiorz.
  • Sâmbăta de dinaintea zilei de Sâmedru poartă denumirea de Moșii de Sâmedru, Moșii Mari sau Moșii de Toamnă, oamenii împărțind în această zi ofrande și invocând spiritele moșilor pentru a le aduce în case belșug, spor și sănătate: „Voi, moși, strămoși/ Să-mi fiți tot voioși, / Să-mi dați spor în casă, / Mult pe masă, / Cu mult ajutor/ În câmpul cu flori.”.
  • Regional, în noaptea de 25/26 octombrie se făcea focul lui Sâmedru: se incinera un pom – scenariul morții și al renașterii anuale a divinității. Atât copiii, cât și cei mari, strigau în jurul focului: „Hai la focul lui Sâmedru”, iar la plecare aceștia își duceau la casele lor cărbuni aprinși și resturi rămase din pom pentru fertilizarea gradinilor și livezilor.
  • Tot în această noapte, în unele zone, se aprindeau lumânari la morminte în credința ca morții să vadă pe lumea cealaltă.
  • În unele sate maramureșene, de Sâmedru se alegeau oile.

Sursa: Facebook / Muzeul de Etnografie și Artă Populară Maramureș. Material scris de Gabriela Filip – muzeograf 

 

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.