Ca urmare a amanetării de către despotul sârb Gheorghe Brancovici a domeniilor oraşului Baia Mare, în anul 1445, ele au ajuns în proprietatea lui Ioan de Hunedoara, voievod al Transilvaniei (1441-1446), guvernator al Ungariei (1446-1453), urmând o etapă de dezvoltare în care se reglementează organizatoric mineritul şi se acordă cetăţenilor oraşului noi privilegii.
În anul 1446 (16 ianuarie), Ioan de Hunedoara a vizitat oraşul Baia Mare şi a dispus construirea unui castel fortificat pentru soţia sa Elisabeta, edificiu cunoscut astăzi sub numele de „Casa Elisabeta” sau „Casa Iancu de Hunedoara”. Din construcţia impunătoare şi fortificată de altădată stau mărturie arcadele (contraforţii) suspendate peste vechea stradă care făcea odinioară legătura între piaţa oraşului şi monetărie. Moartea neaşteptată, în anul 1456, după marea sa victorie asupra turcilor obţinută la Belgrad, nu a anulat lucrările începute, deoarece acestea fiind finalizate ulterior de fiul său.
Schimbările accelerate de la sfârşitul secolului al XV-lea, perioada domniei regelui Matia Corvin (1458-1490), definesc profunzimea transformărilor societăţii medievale central europene. Deschiderile aduse de guvernarea sa se resimt puternic şi în evoluţia oraşului Baia Mare, regele fiind, în general, adeptul dezvoltării oraşelor şi a întăririi autonomiei acestora.
Matia Corvin a fost aşadar, protagonistul unui capitol deosebit de important al istoriei oraşului, perioada domniei sale coincizând cu un considerabil avânt economic în bazinul minier băimărean. Urcarea pe tronul Ungariei în anul 1458 a însemnat pentru oraş sfârşitul conflictelor între curtea regală şi familia Huniazilor, redobândirea autonomiei şi dezvoltarea sa ca oraş liber regal minier.
Nu trebuie să uităm însă, că interesul vădit al regelui Matia Corvin faţă de acest spaţiu se datorează în bună parte bogatelor filoane de aur şi argint care au dat regelui în jur de 500 de kilograme de aur anual, monetăria din Baia Mare realizând în perioada respectivă peste 30% din toată cantitatea de monede bătute în regat, circa 20.000 florini de aur.
În anul 1469 (9 noiembrie), acorda oraşului Baia Mare dreptul de a se înconjura cu ziduri trainice de piatră. Documentul emis la cererea judelui oraşului se referă la incursiunile lui Ştefan cel Mare în Ardeal, cu scopul de a răzbuna pustiirea Moldovei de către armata lui Matia în anul 1467, când acesta a ajuns la Baia împreună cu Petru Aron, în care vedea un pretendent la tronul Moldovei. Ziduri puternice din piatră şi cărămidă, cu bastioane dispuse în jurul oraşului vor înlocui vechile palănci şi valuri de pământ. Astăzi, „Turnul Măcelarilor” reprezintă mărturia concretă a existenţei vechiului zid al Băii Mari.
Un alt privilegiu important, acordat în anul 1484 (25 iunie), de către regele Matia Corvin a fost dreptul de aplicare a pedepsei capitale, „ius gladii”, care a întărit considerabil puterea de judecată a judelui şi juraţilor oraşului. Martor al acestui drept important primit de oraş este paloşul vechi, intrat în grija comunităţii în anul 1903, cu numele de „barda gâdelui”. Acest paloş la două mâini, produsul unui atelier din Toledo, probabil din secolul al XVI-lea sau al XVII-lea, cu text în limba latină inscripţionat pe lamă, ELV+E+O SAHAGUM, este unul dintre puţinele însemne ale puterii păstrate până în zilele noastre..
Lasa un raspuns