Fostul mare jucător de fotbal Lucian Bălan a decis să-și încheie socotelile cu viața ieri, la vârsta de 56 de ani. Lucică, așa cum era apelat de cunoscuți, lasă în urmă o carieră excepțională, dar și mari regrete în rândul foștilor colegi sau al suporterilor care au avut privilegiul de a-l vedea jucând.
Vestea că Lucian Bălan s-a sinucis aseară în Baia Mare s-a propagat foarte repede printre toți iubitorii fotbalului, toată presa sportivă din România reflectând tragicul eveniment. Născut în București, Bălan s-a afirmat în Maramureș, fiind unul dintre jucătorii de marcă ai clubului FC Baia Mare, component al „Generației Mateianu”.
Afirmarea deplină a cunoscut-o însă la Steaua, cu care a câștigat Cupa Campionilor Europeni, Supercupa Europei, patru campionate și trei cupe ale României. A fost adoptat cu drag de băimăreni, vestea dispariției producând mari regrete printre foștii colegi de echipă de la FC Baia Mare.
„Toate amintirile din grupul nostru de fotbaliști sunt plăcute. L-am sprijint pe Lucică de când a venit la Baia Mare. Nea Viorel Mateianu nu prea avea încredere în toți jucătorii și trebuia să treacă un timp ca să intri în echipă și l-am sprijinit mult. Am văzut că este fotbalist bun și muncește mult. S-a integrat rapid în echipă și după doi ani de divizia A la Baia Mare a plecat la Steaua”, își amintește Ioan Condruc, fostul căpitan al ”Generației Mateianu”.
“Prin anii 79-80 a ajuns și Lucică Bălan la echipa noastră, care trebuia întinerită. Era un mijlocaș foarte eficient, un tânăr de mare perspecutivă care încerca să-și croiască un nume în fotbal, mai ales că noi, “Generația Mateianu”, eram în top atunci. A reușit și el să se încadreze în echipă și să joace foarte bine. Datorită acestor evoluții, în anul 1981, când noi am retrogradat, el a plecat la Steaua”, a declarat Adalbert Rozsnyai.
“Era ca și în viață, un suflet mare pe teren, împreună cu care am reușit să arătăm un fotbal extraordinar. El a reușit să o facă și pe plan internațional. Era deci un suflet mare și bun, ca și în viața de zi cu zi”, a spus fostul său coleg de echipă, Ioan Mureșan.
“Era un jucător de care are nevoie orice antrenor, un fotbalist muncitor, dar și foarte talentat. Nu spun adevărul cei care consideră că singura lui calitate a fost capacitatea lui mare de efort, pentru că Bălan era un jucător cerebral și a și demonstrat acest lucru. Și-a câștigat statutul de titular la FC Baia Mare, după care a intrat în vederile cluburilor din București și a reușit să se integreze chiar și în echipa mare a Stelei”, își amintește Marin Sabău.
După ce s-a lăsat de fotbal, Lucian Bălan și-a încercat norocul și ca antrenor, fără a reuși însă performențe notabile. Totuși sunt fotbaliști cărora le-a influențat decisiv cariera, așa cum este cazul actualului antrenor de la FCM Baia Mare, Dorin Toma.
“Amintiri doar plăcute am cu nea Lucică. Transmit sincere condoleanțe familiei îndoliate, din partea mea și a echipei FCM Baia Mare. Doar amintiri plăcute și asta vreau să rămână de acum înainte în gândul meu. A fost primul antrenor care m-a dus la Giurgiu la Astra 2 și la doar 19 ani am debutat în liga a 3-a. Apoi l-am avut din nou antrenor la Humana, echipă ce a fost alcătuită din cei mai buni jucători de la Phoenix Baia Mare, Progresul Șomcuta Mare și Lăpușul Târgu Lăpuș. Apoi m-a ajutat din nou foarte mult, ducându-mă la Unirea Dej, în momentul în care Humana s-a desființat. Acolo, după doar trei etape jucate, am semnat cu CFR Cluj. La semnarea contractului l-am chemat și pe nea Lucică cu mine să fie prezent și împreună ne-am bucurat de acel moment, care mie mi-a marcat decisiv cariera”, a declarat antrenorul echipei FCM Baia Mare, Dorin Toma.
Din păcate, Lucian Bălan nu a reușit să-și gestioneze viața după ce și-a încheiat cariera de jucător. Chiar dacă nu a fost apreciat întotdeauna la adevărata sa valoare, i s-au oferit multe oportunități, pe care le-a irosit însă rând pe rând, fără să reușească să-și mai găsească locul în fotbalul românesc și în societate. Cu toate acestea, Lucică lasă în urma lui doar regrete și amintirea unui fotbalist excepțional.
“Dumnezeu să-l odihnească! Îi doresc odihnă veșnică și să fie iertat. A fost un coleg deosebit și consider că nu merita să i se întâmple ceea ce i s-a întâmplat. A fost un fotbalist foarte bun și nu pot să-mi dau seama de ce a recurs la acest gest. Am rămas șocat de ceea ce am auzit aseară”, a spus Adalbert Rozsnyai.
“Multe amintiri frumoase, mai ales pe terenul de fotbal și acum durerea și mâhnirea și tot ce se poate spune în asemenea momente sunt mari. Păcat că trebuie să se ajungă aici. Rămân cu regretul că toți cei care am fost mai apropiați de el, prieteni și foști colegi, n-am reușit să-l facem să treacă peste momentele astea grele în care se afla”, a mărturisit Ioan Mureșan.
“Un coleg pe care puteai să te bazezi absolut oricând. Îmi găsesc și eu greu cuvintele pentru că și eu am fost șocat de vestea asta. A venit pe neașteptate cu toate că a mai avut tentative de acest gen, pe care sincer vă spun nici nu-mi prea venea să le iau în serios. Credeam că e o glumă, dar se pare că el nu a glumit cu treaba asta”, a spus Marin Sabău.
„Păcat! Uite așa se duc toți. Din echipa căpitanului au plecat deja vreo șase, iar din fosta conducere a clubului vreo 4-5. În frunte cu nea Vio, Borz, Radu Pamfil, Moldovan, acum Bălan. Din conducere Dumitraș, Cerneștean, Bob, Treitli, deci toți. Probabil că vor să facă o echipă…”, a concluzionat amar căpitanul ”Generației Mateianu”, Ioan Condruc.
Lasa un raspuns