Pentru a dezvolta o afacere din apicultură e nevoie în primul rând de pasiune. Asta susţin cei care se ocupă de creşterea albinelor. Dacă există pasiune şi cunoştinţe suficiente în acest domeniu, restul merge de la sine. În ultimii ani au apărut numeroase forme de finanţare pe acest segment, care sunt pentru apicultori ca o mană cerească. O vreme favorabilă şi o finanţare consistentă pot duce la dezvoltarea unei ferme la standarde ridicate. Anul 2015, din punct de vedere al apiculturii, e unul bun. Recolta de miere a ajuns chiar şi de trei ori mai mare decât în anii precedenţi la culesul de la salcâm, dar şi la polifloră. Robert Pop este un tânăr fermier din Sighet care a reuşit să îşi dezvolte o fermă cu peste 200 de familii de albine.
„Deţin peste 200 de familii de albine, şi consider că anul 2015 a fost unul bun, am avut o producţie mare şi acest lucru a fost un mare avantaj pentru noi. Dacă anul trecut am avut în jur de 20 de kilograme media pe fiecare familie, anul acesta am avut aproximativ 60 de kilograme, deci de trei ori mai mult”, a arătat Robert Pop.
Apicultorul consideră că aceste rezultate se datorează în primul rând vremii favorabile.
„A fost un avantaj pe care l-am avut din natură, secreţia, vremea bună. Aceştia au fost factorii care au influenţat pozitiv producţia de anul acesta. În rest pot să spun că şi anul trecut am avut familii bune, pregătite pentru pastoral, însă vremea a fost cumva împotriva noastră”, spune Robert.
Apicultorii pot beneficia şi de spirjin bănesc,din fonduri europene. Există două măsuri în acest sens, măsura 112 şi141, dar mai există şi programele naţionale apicole, care se desfăşoară tot pe trei ani, pentru stimularea apicultorilor, în care ei pot să-şi deconteze valoarea tratamentelor folosite, pot să deconteze stupii uzaţi în pastoral, cumpărarea de mătci, de roiuri, de familii de albine. Robert este unul dintre tinerii fermieri care şi-a dezvoltat ferma cu ajutorul acestor programe de finanţare.
„Am accesat în anul 2010 măsura 112 care se referă la instalarea tânărului fermier. De la un număr de 80 de familii de abline am avut o creştere la 140. Ulterior am accesat şi măsura 141, în 2011, prin care am ajuns de la 140 la 220 de familii. Am amplificat stupina ca stupină de multiplicare, deci creştere mătci şi aşa am ajuns la această cifră”, povesteşte Robert Pop.
Într-o situaţie similară este şi Vasile Hotico, un alt fermier din cadrul asociaţiei sighetene APISIGMAR. Diferenţa este că acesta deţine doar în jur de 50 de familii de albine, ceea ce constituie un oarecare dezavantaj din punct de vedere al subvenţiilor acordate de stat sau prin fondurile europene. Pentru fermierii care deţin numai până la 50 de familii se plăteşte doar valoarea medicamentelor folosite în sectorul apicol, însă cei care au peste 50 de familii beneficiază şi de decontarea mătcilor, a roiurilor de albine achiziţionate, dar şi a stupilor uzaţi.
„În Programul Naţional Apicol anterior erau decontate până la 50% din achiziţii, însă acuma se decontează numai 30% din aceste cheltuieli. Însă cu toate acestea marele dezavantaj este pentru apicultorii care au sub 50 de familii de albine”, consideră Vasile Hotico, un alt fermier.
Cei care accesează fondurile europene sunt în număr foarte mic. Doar 25-30% dintre apicultorii încrişi în Asociaţia APISIGMAR beneficiază de subvenţii. Reprezentanţii asociaţiei spun că principalul motiv este numărul mare de documente care se cer pentru întocmirea dosarelor.
„Birocraţia e cumplită. Se cer atâtea adeverinţe şi atâtea formulare, că mulţi dintre apicultori renunţă la subvenţiile care se dau pentru albine. Se subvenţionează medicamentele, cutiile noi, deci sunt o mulţime de facilităţi. Noi ne bucurăm de acest lucru, dar birocraţia care e necesară pentru obţinerea acestor facilităţi este de-a dreptul cumplită. Avem peste 400 de apicultori în asociaţie, însă la aceste fonduri accesează numai în jur de 100”, a declarat Ioan Ardelean Pruncu, preşedintele Asociaţiei APISIGMAR din Sighetu Marmaţiei.
Pentru cei care au familii multe de albine, acest lucru nu constituie o problemă. Robert Pop este unul dintre acei apicultori care au reuşit să-şi dezvolte ferma de albine în aşa fel încât în momentul de faţă este şi singurul apicultor autorizat din zonă care produce în propria fermă polen şi lăptişor de matcă.
„Pe lângă mierea de albine pe care o produce orice stupar, eu mai produc şi polen pe care îl comercializez pe piaţă, iar de anul trecut a fost o premieră pentru mine să vând şi lăptişor de matcă. Dacă anul trecut am fost la început de drum şi nu prea m-am descurcat cu utilajele, anul acesta am început mai în forţă, m-am axat mai mult pe asta. Momentan din zonă sunt singurul care face asta şi am vândut şi în cadrul asociaţiei prin Programul Naţional Apicol în jur de 200 de regine împerecheate, 50-60 de familii de albine şi vreo 30 de roiuri. Apicultorii din zonă au fost foarte interesaţi, posibilităţi există, însă nu am reuşit să fac faţă la cât de mare a fost cererea”, explică Robert.
Robert Pop consideră că la baza dezvoltării fermei de albine în aşa fel încât să poată deveni o sursă de venit este nevoie în primul rând de pasiune.
„Eu cred că ţine foarte mult de pasiunea pentru apicultură. Dacă există pasiunea, într-un cadru de apicultor şi într-o asociaţie consider că lucrurile merg de la sine”, este de părere Robert Pop.
Modalităţile de valorificare a produselor apicole sunt diferite. Fermierii pot să-şi vândă marfa fie pe piaţă, fie către achizitori.
„Eu am ocazia să vând pe piaţă, ca şi punct de desfacere, unde vând cu amănuntul, iar o altă parte din producţie o vând către achizitori. Am prins şi câteva contracte pentru miere, dar şi pentru material biologic. Preţul este destul de bun”, mai spune Robert.
Dacă preţul unui kilogram de miere este în jur de 30 de lei pe piaţă, în ceea ce priveşte celelalte produse câştigul este mult mai mare. Cu ajutorul utilajelor achiziţionate, apicultorii pot să producă polen şi lăptişor de matcă, ale căror preţuri sunt destul de ridicate în momentul de faţă, oferta fiind restrânsă. În cazul lui Robert Pop însă situaţia stă altfel. Fiind singurul care deţine o stupină de multiplicat, are o cerere foarte mare la care abia reuşeşte să facă faţă. Le recomandă tuturor pasionaţilor de apicultură să apeleze cu încredere la programele de finanţare pe acest segment, întrucât se poate trăi numai din asta. Bineînţeles, însă, cu multă pasiune şi curaj.
Lasa un raspuns