Calendarul sărbătorilor creştine dă ritmul vieţii oamenilor din mediul rural. Aceştia îşi orânduiesc viaţa în funcţie de vreme, zilele din săptămână şi mişcarea soarelui. Pentru majoritatea, munca la câmp a rămas activitatea de bază, cea care le asigură traiul de zi cu zi.
Dis-de-dimineaţă, oamenii se îndreptă spre ţarina care le asigură de-ale gurii, lor şi animalelor din gospodărie. Trudesc din greu, până când soarele începe să le ardă pielea.
„Venim pe la cinci, şase dimineaţa şi stăm până la amiază. Din asta ne ajutăm, ne câştigăm traiul. Punem lucernă pentru animale, porumb, cartofi pentru familie. Munca e şi uşoară şi grea, transpiraţie e la oricine munceşte”, spune senin un localnic din Bârsana.
Unii, mai avuţi, beneficiază de utilaje care le uşurează efortul, dar la parcele mai mici munca manuală se face cu furca, grebla şi coasa.
„Nu e uşoară munca la câmp pentru o femeie, dar suntem de la ţară şi ne-am obişnuit.Din asta trăim. Tăt îi greu şi la sapă şi la fân, dar avem copii şi trebuie să lucrăm”, spune o femeie, muncind pe câmp.
Cei mici asistă la activitatea părinţilor, adăpostiţi la umbră. Bătrânii spun că dacă nu le va plăcea cartea ăsta e şi viitorul lor.
"Am venit şi cu copiii. Dacă nu le-a plăcea şcoala, rămân furcile la ei”, spune unchiul celor mici.
Pe la orele amiezii se duc spre case, moleşiţi de căldură.
Lasa un raspuns