De Dragobete, maramureșenii iubesc în dulcele stil românesc. Sărbătoarea de astăzi a trezit în unii vârstnici spiritul de romantici. Aceștia îndeamnă tinerii să se aplece mai mult asupra sărbătorii autohtone care, potrivit tradiției, reînvie an de an natura și iubirea.
„Ne simțim ca cei tineri , îndrăgostiți. Ne bucurăm de sărbătoarea românilor, nu de cea împrumutată de la alții”, a mărturisit un băimărean.
„Ne pupăm, bem ceva și mergem mai departe. Între Dragobete și Ziua Sfântului Valentin aleg Dragobetele”, a arătat un alt băimărean.
În tradiția românească, natura renaște de Dragobete, păsările își caută cuiburi, iar ursul iese din bârlog. Dragobetele este considerat a fi un bărbat chipeş şi iubăreţ care oficia în cer, la inceputul primăverii, nunta animalelor. Este un mesager al dragostei şi protector al îndrăgostiţilor, de aici şi definiţia de Sărbătoarea Dragostei la români.
„Dragobetele este un zeu local, de-al nostru, de-al românilor, care era patronul dragostei.
Este bine să ne sărbătorim față de Sfântul Valentin, dar să spunem că și noi avem o sărbătoare a dragostei, care cade tot în această perioadă a anului când păsările își fac cuibul. Păsările, în 99 % din cazuri, sunt perechi pe viață; dacă partenerul moare, cel care rămâne în viață nu-și alege un alt partener” a arătat muzeograful Janeta Ciocan.
O lege nescrisă a Dragobetelui spune că îndrăgostiții trebuie să se sărute în această zi pentru a rămâne împreună pentru totdeauna. Obiceiurile acestei zile merg însă și mai departe.
„Fetele pot încerca să se facă mai frumoase și mai iubite, dacă vor merge în zone în care mai găsesc puțină zăpadă în această perioadă, iar cu apa din zăpadă să-și spele părul și să păstreze această apă de-a lungul anului. Când vor să fie frumoase, să-și dea puțin pe față cu această apă, se spune că în acest mod fata devine mai plăcută băieților”, a conchis muzeograful Janeta Ciocan.
Dragobetele este specific zonei de sud a țării și este considerat a fi echivalentul sărbătorii Sfântului Valentin.
Lasa un raspuns