O garsonieră de cel mult 20.000 de euro sau un apartament de două camere la 30.000 de euro pare un chilipir pe care şi l-ar dori orice familie cu venituri modeste, dar cu un copil şi care nu vrea să stea în aceeaşi casă cu părinţii. Aşa şi este: pare.
În realitate, tinerii nu se înghesuie la asemenea oferte. Sunt prea săraci ca să se împovăreze 30 de ani cu un credit pentru o locuinţă insalubră.
Pereţi crăpaţi după doi-trei ani de la finalizarea construcţiei, bucăţi de tavan căzute din senin peste locatari şi instalaţii dereglate după câteva luni de funcţionare sunt doar câteva dintre problemele cu care se confruntă chiriaşii şi proprietarii de locuinţe de la Agenţia Naţională pentru Locuinţe (ANL).
Nemulţumiri au apărut încă de la primele locuinţe finalizate printr-un program prin care statul îşi propunea sprijinirea tinerilor care nu au suficienţi bani să cumpere o locuință.
Problemele persistă, astfel că numărul cumpărătorilor este redus, faţă de potenţial. În prezent, ANL are la vânzare, în toată ţara, 12.315 locuinţe, pe care le pot achiziţiona cei care le-au închiriat pentru cel puţin un an, care la momentul închirierii nu aveau 35 de ani şi dacă primăria localităţii consideră că au venituri reduse. Nu reuşeşte să le vândă, tinerii preferă să stea cu chirie şi profită că acestea sunt mici, în jur de 100 de lei, pentru două camere, de câteva ori mai reduse decât pe piaţa li beră.
Acestea reprezintă 38% dintre cele 32.180 de locuinţe pe care ANL le-a construit de la înfiinţare, în 2001, până în prezent. Cele mai multe asemenea locuinţe au fost construite în Bucureşti şi în judeţele Constanţa, Neamţ, Bacău, Bihor, Iaşi, Vrancea, Bistriţa Năsăud şi Mureş, conform datelor ANL.
Lasa un raspuns