VIDEO | La data de 24 iunie se sărbătorește Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul

Potrivit Calendarului Creștin, la data de 24 iunie, se sărbătorește Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Calendarul Popular celebrează în această zi Sânzienele sau Drăgaica.

În fiecare an, pe 24 Iunie, celebrăm o sărbătoare răspândită în diverse regiuni ale României. Conform Calendarului Popular se oficiază Sânzienele, iar conform Calendarului Creștin se sărbătorește Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. Dar azi, datorită comunității La Blouse Roumaine, sărbătorim și Ziua Universală a Iei, ca un elogiu adus piesei de rezistență a costumului popular, și anume cămașa tradițională.

Muzeul Maramureșan ne împărtășește câteva legende legate de această sărbătoare. Conform unei legende se crede că în noaptea de Sânziene se scaldă, în râu, în apa Vișeului, o „zână” deosebit de frumoasă, cu straie din flori albe de sânziene. Fetele, purtând pe cap o cunună rotundă din flori de sânziene, se scăldau și ele în râu, la miezul nopții, pentru a fi pure, precum apa neîncepută și frumoase, precum florile de sânziene. Locul era ales în taină pentru a nu fi văzute de cineva. În apa în care se scaldă aruncă flori de sânziene.

Strălucirea florilor de sânziene amuțește și glasul cucului, această sărbătoare purtând denumirea și de Amuțitul Cucului. Cucul cântă de la Blagoveștenie până la Sânziene, când se spune că se îneacă cu orz și se transformă în uliu, vreme de 6 luni.

În această zi se practicau diverse ritualuri magice: pentru a fi feriți de boli; pentru a fi chipeși; pentru a avea parte de roade bogate, copiii, feciorii, fetele sunt udați cu apă sau se tăvălesc prin rouă de sânziene. Fetele pentru a fi drăgăstoase își puneau flori în păr, pentru a-și visa ursitul le puneau sub pernă. Femeile, pentru a nu avea dureri de șale, își înfășurau mijlocul cu flori de sânziene.

În Maramureș, florile erau puse la icoană, la meștergrinda casei, în spatele blidului ornat cu ștergare, deasupra ușilor, ferestrelor pentru a feri casa și membrii familiei de necazuri.

La Borșa, de Sânziene, se rotește făclia aprinsă − o reminiscență a unui cult solar. Acest obicei coboară până în perioada dacică, când dacii urcau pe Pietrosu și pe Inău pentru a-și venera zeul Zamolxis. Făcliile aprinse sunt simbolul bărbăției, iar coronițele de flori ale feminității. În trecut, făclia era pregătită de un inițiat, de cea mai vârstnică persoană din familie. Când se înnopta, feciorii urcă pe dealuri, se adună în cerc și rotesc făclia deasupra capului sau în față, strigând: «Făclia, măăă…».

În noaptea de Sânziene se spune că animalele stau de vorbă, iar cei care le pândesc și știu să asculte pot afla multe din tainele lor.

Dacă de Sânziene vremea va fi frumoasă, înseamnă că perioada care urmează va fi prielnică pentru secerat și cosit.

 

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.