Fanfara de la Sighet se află la început de drum

Fanfara de la Sighetu Marmaţiei este pe cale să se înfiinţeze. În acest scop, cei şase elevi au început încă din luna noiembrie a anului 2012 să se pregătească intens, singura problemă care a mai rămas fiind doar lipsa instrumentelor.
Se merge pe calitate şi nu pe cantitate, de aceea selecţia pentru elevii care vor fi pregătiţi pentru fanfară a fost una extrem de bine gândită. Dintr-un număr de peste 60 de elevi, Şcoala de Artă Gheorghe Chivu a ales doar 6. Un număr mic, dar o alegere înţeleaptă. Bineînţeles că în tot acest demers s-a pus şi problema timpului întrucât un singur profesor nu poate fi dispus să lucreze cu zeci de elevi, cu atât mai mult cu cât fiecare elev are oră separat de ceilalţi.
Cei 6 elevi se prezintă la cursuri de două ori pe săptămână şi după puţină vreme au început deja să demonstreze cât de ambiţioşi sunt. Ionuţ, spre exemplu, este în clasa a VII-a şi a hotărât să se înscrie la fanfară. Din clasa întâi a învăţat să cânte la diverse instrumente muzicale, iar pasiunea pentru muzică l-a făcut să evolueze, să mergă mai departe şi să ajungă acolo unde şi-a propus. Aşa a ajuns pe mâna profesorului Corneliu Huban, fost membru al vechii fanfare de la Sighetu Marmaţiei. Nu regretă deloc şi pe zi ce trece este tot mai interesat de muzică şi de ideea de a face parte din fanfara ce se organizează. Profesorul la rândul său este mândru de un aşa elev silitor, care dă tot ce are mai bun pentru a învăţa.
Talentul, dar şi ambiţia l-au făcut pe Ionuţ un elev de suflet al profesorului. Atent la toate detaliile, Ionuţ se străduie de fiecare dată să evolueze cât mai bine şi să ajungă să fie membru al fanfarei. Părinţii îl susţin pe deplin în ceea ce face, iar asta nu poate decât să-i ofere curaj şi voinţă şi mai mare. Înainte să urmeze aceste cursuri de clarinet la Şcoala de Artă Gheorghe Chivu, a mai frecventat şi cursuri de pian şi flaut. Dacă pianul l-a atras cât de cât, flautul nu a fost nici pe departe instrumentul lui preferat. Cu clarinetul s-a împrietenit din prima. Dacă acum la început îi este foarte greu să începă de la zero, cu cât înaintează cu atât este mai uşor şi cu cât se pricepe mai bine la el, cu atât atracţia faţă de acest instrument este şi mai mare.
Restul elevilor sunt şi ei ambiţioşi şi receptivi la explicaţiile profesorului, aşa că acesta este mândru de copiii pe care a ales să-i “crească”. De îndată ce Şcoala va fi dotată cu instrumente, cursurile vor merge ca pe strună. Până atunci, elevii vor fi nevoiţi să stăpânească pe deplin singurul instrument care există, clarinetul.