Cântăreața de muzică populară Maria Dragomiroiu s-a născut la 11 iulie 1955, la Ionești, județul Vâlcea.
A plecat foarte tânără din comuna natală, venind la școală în București. A urmat cursurile Liceului ”I. L. Caragiale”, iar în perioada în care era elevă s-a înscris la concursul "Floarea din grădină". A trecut de etapele eliminatorii cu note maxime, însă la ultima etapă juriul a ezitat să-i decerneze trofeul pe motiv că glasul său seamănă cu al Mariei Tănase. În cele din urmă, juriul i-a acordat nota 10, iar tânăra Maria a obținut trofeul "Floarea din grădină". Din acel moment colegii de liceu și profesorii îi spuneau "floricica noastră", potrivit site-ului artistei, www.mariadragomiroiu.ro.
Când vorbește despre începuturile carierei sale artistice, artista spune că este recunoscătoare multor oameni care au ajutat-o la primii pași în muzică.
”Sunt foarte mulți oameni care m-au susținut și cărora le-am mulțumit mereu: nașa mea, Ileana Sărăroiu; realizatoarea Florentina Satmari; etnomuzicologul Harry Brauner, care, în calitate de președinte de juriu la concursuri de interpretare, m-a remarcat și m-a prezentat lui Adrian Păunescu, la Cenaclul Flacăra; jurnalistul George Stanca, ce mi-a făcut o cronică frumoasă după ce m-a urmărit la o emisiune; Dinu Săraru, care m-a ajutat să fac primul meu album; Tudor Vornicu, cel ce m-a pus în valoare în emisiunile lui. Sunt foarte mulți oameni care m-au ajutat și mi-au dat șansa să fiu ceea ce sunt astăzi”, declara Maria Dragomiroiu într-un interviu în 2010, la Etno TV.
Primul album care i-a apărut a fost ”Floricică de pe coastă”, în 1983. Au urmat trei discuri care îi poartă numele, în 1985, 1987 și 1988. În 1991, a lansat albumul ”Of, lume, cum ești făcută”, iar din 1995 a scos an de an albume: ”Viața-i un noroc” (1995), ”Lume dragă” (1996), ”Omule, om bun să fii” și ”Cine iubește și lasă” (1997), ”Doamne, multe trag” (1998), ”Dragoste, otravă dulce” (1999).
”Eu sunt de părere că nu este bine să lansezi materiale atât de des. Marii artiști au trăit și cu un singur cântec! E bine să lași omul să înțeleagă piesele tale mai bine. Apoi, nu cantitatea contează, ci calitatea”, spunea artista în interviul amintit.
În decembrie 2002 și-a lansat, la București, cel de-al șaptelea compact disc, intitulat "Cântecul și dragostea", fiind totodată primul album editat la propria casă de producție numită DMB. CD-ul include 16 piese selectate din vastul repertoriu al îndrăgitei cântărețe. Muzica celor 16 cântece aparține Mariei Dragomiroiu, ea fiind și autoarea a patru texte, iar celelalte 12 texte sunt semnate de Dumitru Popescu Chiselet.
Au urmat albumele ”Viață, viață” (2003), ”Cântece de petrecere — vol. I Mai întoarce, Doamne, roata” (2004), ”Inimă” și ”Cântece de petrecere — vol. II Așa trec zilele mele” (2006), ”De la suflet — Cântece de petrecere” (2007), ”Omule, eu nu-ți port pică” — dublu CD (2009).
În 2013, a lansat un alt dublu CD — ”Femeia este trandafir", care conține 22 de piese.
Printre cele mai cunoscute și îndrăgite piese ale Mariei Dragomiroiu se numără ”Cântecul și dragostea”, ”Singur prin străini”, ”Când ne-o fi mai rău”, ”Cine de dragoste zace”, ”Tot femeia e mai tare”, ”Toate ai să le pierzi odată”, ”Mamă scumpă”, ”Am tras de la viață multe”, ”Ce e-n lume prețios”, ”Tare greu e iubitul”, ”Măicuță, de-ai fi știut”.
Citește întreg articolul pe www.agerpres.ro !
Lasa un raspuns