Dilemele şi zilele domnului Băsescu

Dilemele şi zilele domnului Băsescu

Problemele legate de eşecul Legii Sănătăţii, comportarea preşedintelui Băsescu în acest context şi declanşarea protestelor de stradă sunt evenimente ceva mai complicate la originea lor. Fapt absolut remarcabil, poporul român a înţeles mai mult din instinct, cu o repeziciune uimitoare că, în esenţă, este vorba de un proces de căpuşare a SMURD-ului dirijat de la cel mai înalt nivel al statului român şi că, în urma acestei căpuşări, serviciile medicale îl vor costa pe tot românul mult mai scump. Solidarizarea cu dr. Raed Arafat nu a fost decât pretextul pentru o revoltă care mocnea demult. Motivul adevărat a fost, ca şi la Răscoala de la 1907, încă o hoţie de vreo cinci miliarde de euro, pusă la cale de clica guvernanţilor pe spinarea unui popor sărăcit la limita suportabilului.

            De ce s-a implicat preşedintele personal şi cine şi de ce trebuia să fie beneficiarul acestei hoţii fabuloase proiectată de domnul Băsescu? In primul rând, trebuie să observăm că darea de mită nu se practică numai faţă de unii mărunţi funcţionari ai statului, ci se practică şi în relaţile internaţionale, numai că acolo nu se spune lucrurilor pe nume. Anumite favoruri făcute de către marile imperii faţă de ţările de mâna a doua, cum suntem trataţi noi, se vând şi se cumpără cu bani la modul cel mai ordinar cu putinţă. Să nu mergem mai departe, să luăm numai exemplul ţării noastre. România a intrat în NATO (pe timpul guvernării Năstase) şi în UE (pe timpul guvernării Tăriceanu). SUA ne-au susţinut să intrăm în NATO şi în UE, dar nu pe gratis. Au cerut în schimb, de exemplu, ca viitoarele autostrăzi din România să fie construite neapărat de către o anumită societate, mai precis de către celebra firmă americană Bechtel. Dar contractul a fost în aşa fel întocmit, mai bine zis ticluit, încât firma Bechtel să câştige enorm din penalităţi de la statul român, fără să facă practic nimic, în afară eventual de subcontractarea unor lucrări la costuri de patru ori mai mici, iar noi să avem într-un viitor îndepărtat şi incert cele mai scumpe autostrăzi din lume. Scopul contractului nu a fost ca România să aibă autostrăzi, scopul a fost ca firma respectivă să câştige nişte bani, adică să încaseze de la statul român o mită aparent legală. 

            Tot aşa şi acuma, cu tentativa de căpuşare a SMURD-ului. SUA îşi aştepta tainul, pentru că a promis că ne face „scut” la Deveselu. Lucru de care, între noi fie vorba, nu aveam nevoie nicidecum, pentru că acest sistem este îndreptat împotriva Rusiei, iar Rusia ne poate penaliza oricând şi încă rău de tot. Drept mită pentru scutul de la Deveselu, SUA au cerut ca lucrările la următoarele reactoare de la Cernavodă să fie construite tot cu… Bechtel! Aici dl Băsescu a avut un moment de ezitare, ca un marinar care se clatină la un moment dat şi, în loc să încredinţeze lucrările la Bechtel, a preferat să promită că va introduce pe piaţa asigurărilor de Sănătate din România două firme americane. In rezumat, cele cinci miliarde de euro care trebuiau să fie căpuşate de la SMURD, adică jupuite de pe bolnavul român, urmau să fie împărţite în felul următor: două miliarde la „fraţii mai mari” din SUA (nu din URSS), la firme de asigurări de acolo, un miliard la o firmă de asigurări din Olanda, drept mită pentru ca Olanda să nu se mai opună aderării României la spaţiul Schengen, în fine, alte două miliarde la firme autohtone, româneşti, la Allianz Ţiriac şi la Asirom, adică la escroci de-ai noştri, băştinaşi, Ion Ţiriac şi Grigore Adamescu. Ţiriac şi Adamescu nu puteau pretinde mită, dar în schimb puteau promite că o să împartă banii cu famiglia Băsescu şi că o să cotizeze din greu la fondul PDL pentru fraudarea viitoarelor alegeri. Şi iată că dintr-odată s-a găsit un moftangiu de arab, un singur om, care a vrut neapărat să fie corect şi bun patriot român şi care, în consecinţă, s-a opus cu încăpăţânare ca românii să mai fie spoliaţi de încă cinci miliarde de euro, dând în acest fel peste cap socotelile asociaţiei de tip mafiot din jurul preşedintelui Băsescu. Acuma dl Băsescu nu are decât să le facă cu ochiul la „partenerii” săi şi să încerce să le promită altceva. Drept răzbunare, Departamentul de Stat al SUA a emis un comunicat în doi peri, care zicea ceva în genul că românii ar avea voie să-şi exprime nemulţumirile prin proteste, ceea ce, tradus din limbajul diplomatic, înseamnă că SUA ar fi dispuse să nu mai susţină regimul de putere personală al lui Traian Băsescu. Imediat represiunile de tip jandarmeristico-securistic la adresa manifestanţilor au încetat.

            Incă nu se poate şti până unde vor merge SUA cu retragerea sprijinului acordat domnului Băsescu, adică dacă vor merge până la capăt, dacă dl Băsescu va mai găsi resurse de a mitui din bani strânşi de pe spinarea poporului sau dacă nu cumva zilele domnului Băsescu sunt numărate, dacă nu cumva regimul Băsescu va cădea în curând, cum şi când se va întâmpla acest lucru. In orice caz, nu este exclus ca regimul Băsescu şi dl Băsescu personal să cadă în curând, poate în vara-toamna acestui an, dintr-un cu totul alt motiv. Anume dl Traian Băsescu, împreună cu fratele său Mircea Băsescu şi încă cu un număr foarte mic de mari mafioţi sunt implicaţi în cel mai mare secret în comerţ legal dar şi în contrabandă cu armament. Este posibil ca, prin anumite zone fierbinţi ale planetei, comerţul şi/sau contrabanda cu armament ale dlui Băsescu să fi intrat în coliziune cu interesele americane. Şi atunci într-adevăr zilele dlui Băsescu sunt numărate.  

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.