sursa foto: facebook Mariuca Verdes-fotografie realizata de Mariana Scubli
Oare pentru a fi tari avem nevoie de Dumnezeu? De la el vine tăria? Oamenii înțelepți ai satului, care au stat mereu de vorbă cu Dumnezeu, spun că: ,,Tăria nu zine decât de la El, degeaba ne-om crede mari și tari, că în fața lui Dumnezău nu stau lucrurile așe”.
Au fost vremuri grele, casele pline de coconi, dar mai ales în aceste vremuri oamenii l-au simțit pe Dumnezeu și i-au văzut prezența. Din acest motiv, aveau mare grijă zi de zi cum se purtau, pentru a nu-l supăra pe cel care le dădea puterea și ajutorul.
Biserica era și este locul unde îți găsești liniștea. Fiecare sat din Maramureșul Istoric a avut cel puțin o biserică din lemn. Lemnul din care erau făcute bisericile te îndeamnă spre smerenie. Lemnul este ca și omul, se lasă modelat, are rădăcini adânci și duce cu el o poveste, așa cum fiecare dintre noi avem.
Ieudul, străveche așezare din Maramureșul voievodal, așezat pe Valea Izei, a fost întemeiat în anul 1364 de către Voievodul Balcu, nepotul lui Dragoș Vodă. Este un loc bogat în spiritualitate, ascuns parcă intenționat între dealuri, ca să fie protejat de urgiile vremii, cu oameni gospodari, păstrători de tradiții și obiceiuri strămoșești și de credința în Dumnezeu.
Ieudul se mândrește cu multe obiective istorice și culturale, cele mai importante fiind ,,Biserica din Deal”, azi monument UNESCO, pictura fiind făcută de Alexandru Ponehalschi, martoră fiind la întemeierea acestui sat, și ,,Biserica din Șes,, construită în anul 1717, care prin suplețea și eleganța construcției este supranumită și ,,Catedrala de lemn”, aceasta fiind una dintre cele mai mari construții de lemn din țară. Cu profunde rădăcini spirituale, ieudenii își trăiesc și acum credința, asemenea înaintașilor, urmând cu sfințenie obiceiurile și tradițiile credinței lor creștine.
Dacă erau bătrâne și nu puteau să participe la calea crucii, în casele lor simple dar „îmbrăcate” în istoria neamului, chemau coconii care știau citi și făceau calea crucii. Multe dintre aceste femei știau calea crucii pe de rost.
În această perioada a Postului Mare, credincioșii își pregătesc sufletul pentru sărbătoarea Învierii Domnului. Una din rugăciunile tipice acestei perioade este Calea Crucii. O rugăciune cu ajutorul căreia se alăturau lui Isus în drumul suferinței Sale. Originea ei e chiar la începutul creștinismului, când primii creștini o însoțeau pe Maica Domnului pe Drumul spre Golgota. Un drum pe care îl făcea în amintirea patimilor Fiului ei. Apoi această practică s-a extins în întreaga biserică. Modelul rugăciunii e o formă adaptată pentru biserica Greco-Catolică.
Anuța Chindriș de ani de zile petrece timpul alături de tinerii și oamenii satului din Ieud. În calitate de bibliotecar la Școala Gimnazială-Ieud, va implementa, opționalul „Școala rădăcinilor străbune”, opțional pilot, pentru ca elevii din Ieud să poată înțelege mult mai bine istoria satului, obiceiurile strămoșești și credința care i-a ajutat pe Iudeni să fie tari.
În cadrul emisiunii Zestrea Maramureșului, difuzată vinerea de la ora 19:30, duminica de la ora 16:00, la TV Sighet, o să putem urmării Calea Crucii.
Informații de la Părintele Vasile Codrea și Anuța Chindriș din Ieud.
Lasa un raspuns