Incă o idee-obsesie a dlui preşedinte Băsescu, care nu rezolvă nimic. Săptămâna asta ar urma ca Guvernul să-şi asume răspunderea, pentru a patrusprezecea oară de când dl Boc este premier, pe o lege care ar urma să instituie o nouă împărţire administrativ-teritorială a României. Pentru a patrusprezecea oară în ultimii ani, dezbaterea publică şi legiferarea în Parlament ar urma să fie ocolite cu tupeu totalitar, pentru a se da curs iniţiativei unui singur om, Traian Băsescu şi preaplecatului şi supusului său serv Umil Boc. Don Quijote şi Sancho Panza într-o stupido-comică variantă balcanică.
Nimeni nu a făcut nici un fel de analiză: care sunt costurile schimbării? Care sunt beneficiile? Care sunt avantajele şi dezavantajele? Cât vor cheltui în plus cetăţenii, cu deplasarea la noile centre administrative, aflate considerabil mai departe decât cele de acuma? Există spaţii pentru noile structuri administrative în centrele viitoarelor mega-judeţe? Şi ce se va face cu palatele administrative existente în actualele reşedinţe de judeţ? Se vor muta ţiganii în ele sau vor fi puse în „conservare” până vor fi furate cărămidă cu cărămidă? Etc., etc. Nimeni nu a făcut nici un fel de evaluare, nimic.
Şi care sunt motivele pentru această iniţiativă? Le-a enunţat preşedintele Băsescu însuşi. Cică împărţirea pe actualele judeţe este depăşită, este veche de pe vremea lui Ceauşescu, din anul 1968. Nimic mai fals. În Franţa, actuala împărţire pe 96 de departamente, perfect comparabilă cu judeţele noastre, este în uz de pe vremea lui Napolen, este veche de două sute de ani, dar francezii nu o consideră învechită. Dimpotrivă, au făcut-o cum nu se poate mai funcţională. Apoi, tot dl Băsescu mai zice că actualele judeţe nu pot atrage fonduri europene de dezvoltare regională, pentru asta ne-ar trebui nişte „judeţe” mai mari. Iarăşi fals. O schimbare a organizării administrativ-teritoriale este, prin natura lucrurilor, un proces de re-acomodare relativ lent, poate să dureze un an-doi până când noile instituţii, prefecturi, instituţii administrative şi fiscale etc. vor fi puse pe picioare. Iar fondurile europene pentru dezvoltare regională au fost programate să fie cheltuite în intervalul 2007 – 2013.
In eventualitatea că la noi se va face schimbarea, cam pe când o să avem funcţionale noile judeţe, cam tot pe atunci vor fi pe terminate şi fondurile europene pentru dezvoltare regională, deci vom avea judeţe mai mari, dar acest lucru nu ne va folosi la nimic. Pe de altă parte, actualele structuri administrative, consilii judeţene şi alte instituţii de nivel judeţean au în derulare o mulţime de proiecte finanţate din bani europeni. Ce se va întâmpla cu aceste proiecte, dacă vor dispărea părţile contractante, adică actualele judeţe? Se vor pierde sau nu finanţările existente? In practica europeană, o astfel de schimbare a organizării administrativ-teritoriale ar fi trebuit să fie anunţată cu cel puţin doi ani mai înainte, nu să fie făcută prin surprindere şi adoptată rapid, fără dezbatere şi fără evaluare.
In ce mă priveşte, eu sunt liniştit. Este foarte probabil că nu se va face nimic, că tema nu este decât o diversiune, menită să dea oamenilor false subiecte de discuţie. Reîmpărţirea administrativ-teritorială nu se va face, pentru că nu va vrea UDMR. Re-împărţirea, cel puţin aşa cum este ea configurată până acuma, dezavantajează UDMR, pentru că actualele judeţe în care maghiarii au majoritatea, odată dizolvate în mega-judeţele preconizate, aceasta va conduce la o diluare a procentului de populaţie maghiară în viitoarele judeţe, de fapt regiuni, iar UDMR nu va prinde conducerea niciunei regiuni. Majoritatea maghiară din Mureş, Harghita sau Covasna va fi diluată de majoritatea românească din judeţele Braşov, Sibiu şi Alba cu care va intra în compoziţie, la fel şi în cazul judeţului Satu Mare etc.
Sau – mai ştii? Este de aşteptat ca PD, domnii Băsescu & co, cu ceva vreme înainte de alegerile de la anul viitor, cu cel puţin 5 – 6 luni, deci atunci când nu se va mai putea pune problema căderii guvernului Boc, să scoată UDMR de la guvernare sub un pretext oarecare şi să înceapă o campanie anti-maghiară violentă, cu scopul de a re-câştiga voturile unui anumit segment electoral românesc, care votează de obicei cu PRM. Şi să fie oare divergenţa între PD şi UDMR pe chestiunea re-împărţirii administrativ-teritoriale doar un preludiu al viitoarei păruieli de anvergură între cele două curve politice? Vom trăi şi vom vedea!
Lasa un raspuns