În satele din județul Maramureș, care cuprinde patru țări etnografice: Maramureșul, Chioarul, Lăpușul și Codru, sunt foarte multe obiceiuri practicate încă.
În fiecare sat, în ziua de 6 ianuarie de Bobotează, după liturghia de la biserică se ieșea de obicei la fântâna satului sau chiar la apa curgătoare, și acolo se sfințeau apele, acolo își luau oamenii apă și pentru ei, și pentru animale.
După ce se termina acest ritual, preotul numai în această zi de Bobotează, pleca cu crucea, trecând obligatoriu prin fiecare casă a satului.
Pentru că există credința, că ultima casă la care va poposi preotul în acel an cineva va muri, preotul pleca în fiecare an de la altă casă a satului, tocmai ca să nu nimerească mereu la aceiași casă ultima oară.
Totuși preotul era așteptat cu multă bucurie pentru că prin gestul de stropire a casei și a membrilor familiei cu apa sfințită, erau convinși că în acel an nimic rău nu va putea pătrundă în casă, nici boli, nici pierderi majore.
Fetele cu ocazia asta încercau din nou să-și găsească ursitul în acel an. De aceea puneau fire de busuioc sub preș, și preotul știa acest lucru, călca cu grijă să nu le zdrobească prea tare. După ce pleca preotul așezau acel busuioc sub sân și seara sub pernă ca să-și viseze ursitul. În unele sate și în seara de Bobotează se făcea turtița cu sare, așteptând ca noaptea să le vină ursitul în vis.
Preotul nu se așeza, până nu se arăta unde, în primul rând nu se ieșea din casă până înainte ca preotul să se așeze, însemnând faptul că în acea casă toate lucrurile vor fi așezate la locul lor pentru anul care urmează. Acolo unde se așeza, sub țol, erau așezate boabe de porumb și avea credința că cloștile vor face mulți pui și găinile nu vor păți nimic în acel an.
Fiecare gospodar, după ce preotul binecuvânta fiecare persoană din familie, conduceau preotul până la casa următoare, încercând să afle, dacă nu cumva casa lor este ultima casă în care a venit preotul.
Nicio casă nu rămânea nesfințită de preot.
Și în acest an pregătirile pentru întâmpinarea preotului sunt importante și grija ca nu cumva preotul să ocolească casa respectivă.
Această curățare a spațiului, a satului este foarte importantă și azi. Mai există un obicei, nu se aruncă niciun gunoi în noul an, până nu vine preotul.
În satul tradițional nu aruncai gunoiul spre soare.
Soarele și Isus Hristos este una și aceiași în gândirea poporului.
Lasa un raspuns