Avantajele şi dezavantajele candidatului PDL dr. Bodnar

Recent, la TV Sighet, dl dr. Vasile Bodnar şi-a anunţat zgomots intenţia de a candida la anul care vine, atât pentru Primăria Sighet, cât şi pentru Parlament, precum şi pentru orice altceva în general.  Intr-un fel, dl dr. Bodnar are dreptate. Partidul din care face parte, PDL, nu are cum să scoată un candidat mai bun. Nici un alt intelectual sau personalitate locală, poate cu excepţia dlui senator Ghiţă Bârlea, nu se va înghesui să intre în subordinea politică a unui simplu analfabet  ca şef de partid.
    In plus, pentru PDL, dl dr. Bodnar prezintă o anumită greutate electorală pe care nu o mai are nimeni în acest partid. In afară de electoratul  captiv al PDL – e drept, tot mai puţin dar ireductibil – dl Bodnar mai este votat şi de către sighetenii originari din Săpânţa, precum şi de “pocăiţi”, adică de aparţinătorii diferitelor culte neoprotestante. Pe aici, pe la casele de adunare, dl medic ginecolog ţine nişte predici zemoase, suculente, în care practică un fel de teologie folk şi ia numele Domnului în deşert.  Aşa a ajuns dl Bodnar foarte aproape de a câştiga Primăria Sighet în 2008. Cumva la fel ca şi Vadim Tudor, care a fost cât pe ce să câştige prezidenţialele în anul 2000. Şi, la fel ca şi în cazul lui Vadim Tudor, de aici încolo steaua dlui Bodnar a început să coboare. Pentru că lumea, începând cu şefii PDL de la centru, şi-a dat seama cam ce fel de om este. I-au văzut dosarele penale din vremea în care a fost director la Spitalul municipal Sighet şi mai ales modul inocent în care s-a justificat, ca unul care nu discerne normal între bine şi rău, au văzut de ce fantezii manageriale este capabil ginecologul-poet («poet» în materie de administraţie). Dacă nu, atunci de ce l-au pus pe liber de la Spital? De ce nu l-au avansat în Minister?  De ce nu l-au menţinut măcar  şef la Direcţia Sanitară a judeţului?  
    Dl dr. Bodnar este un tip jovial, permanent binedispus fără să consume alcool, cu  un aer uşor psihedelic, bun să facă reclamă la alifii dubioase, este comunicativ,  vorbăreţ, chiar capabil să vorbească într-una, fără pauze de gândire. Cu trimitere la literatură, dl Bodnar seamănă cel mai mult cu Nozdriov din Suflete moarte de Gogol, tipul clasic al mitomanului. Problema cea mare a dlui Bodnar este aceea că nu reuşeşte deloc să facă diferenţa între imaginaţia domniei sale şi realitate.  Pentru un poet nu e grav, dar pentru cineva care vrea să lucreze în administraţie, pentru un manager poate fi o catastrofă. Mai demult, când s-a aflat la Sighet o delegaţie  din Elveţia şi oamenii au lăudat din politeţe  mămăliga cu brânză servită la masă, dl. Bodnar fiind de faţă le-a explicat elveţienilor la modul cel mai serios cu putinţă că el a inventat acest fel de mâncare, mămăliga cu brânză. Chestiunea a fost doar amuzantă.  Apoi, în campania pentru parlamentare tot din 2008, în faţa a aprox. 130 de muncitori de la Intreprinderea Mecanică, s-a scăpat pe sine de sub autocontrol şi a afirmat senin că el îl va aduce în România, la Sighet, pe preşedintele SUA Barack Obama, care va rezolva comenzi de şuruburi pentru intreprinderea sigheteană. Cu aceeaşi Weltanschauung a condus şi Spitalul.
    Nu putem spune despre dl Bodnar că ar fi rău intenţionat, că ar fi mincinos, ci doar că aşa este el: nu face  diferenţa între adevăr şi fals, între normal şi aberant, între visarea cu ochii deschişi şi lumea exterioară. Dumnealui performează un delir bine sistematizat, endogen, perfect coerent, solipsist şi autist, frizând paranoia şi care are un singur neajuns: nu are nici o legătură cu realitatea. Inclusiv Bunul Dumnezeu s-ar părea că nu are altă treabă, în discursul bodnarian, decât să-l slujească pe dl Bodnar şi să-l înzestreze cu calităţi ieşite din comun, în baza cărora apoi dl Bodnar să poată fi util sighetenilor, cu misiune salvatoare de la Cel de Sus. In recenta apariţie la TV, dl Bodnar a confirmat că va candida şi la anul viitor, iar de promis nu a promis deocamdată mare lucru, ci atâta doar că va face aeroport la Sighet (la Vad), că va face tunel pe sub Gutâi şi că îl va aduce pe Obama în România, de data asta nu la Sighet ci la Săpânţa. Promisiunile cele importante, mai cu greutate, mai halucinante le lasă probabil pentru perioada campaniei propriu-zise.
    Ei bine – ar putea spune unii – şi ce ar fi rău în asta, să avem un astfel de primar? Cu unul ca dr. Bodnar la Primărie şi cu dl Hodor jurist şef, viaţa cotidiană în Sighet ar putea fi mai veselă, presa ar avea subiecte non-stop, iar balamucul  ar fi mai evident şi generalizat. Lucrurile nu stau însă aşa. Pentru că dacă am avea un  “poet” ca dl. Bodnar la Primărie, treaba asta ar putea să ne coste urât.  Am mai avut un astfel de   ”poet” la Primărie între 1996-2000, în persoana unui prieten apropiat al dr. Bodnar, Ion Bledea, după care Primăria a fost dată în judecată de către o firmă din Suedia, care avea de recuperat vreo 2 milioane de dolari, aruncaţi la canal dintr-o fantezie a dlui Bledea. Cu dl. Bodnar lucrurile ar putea lua o întorsătură încă şi mai gravă, deoarece dânsul este mai inteligent şi are o imaginaţie mai bogată  decât fostul primar Bledea. 
    Cu toate acestea, destinul politic al dlui dr. Bodnar pe termen scurt nu se arată desluşit. Depinde dacă «organele abilitate» vor face sau nu caz de dosarele sale penale din vremea în care a fost manager la Spital.  Fiindcă se ştie, nu trebuie să-şi facă nimeni iluzii, PDL nu doar că a făcut dosare  pentru cei din Opoziţie, ci gestionează cu grijă şi eventualele dosare ale membrilor proprii, ca instrument de disciplinare şi şantaj. In baza aceloraşi dosare, dl. Bodnar poate fi constrâns să candideze chiar  dacă el nu vrea, sau poate fi scos din calcul chiar dacă ar vrea el să candideze. După cum o vor cere «enteresurile» partidului.