Gioconda lui da Vinci schiţează o grimasă de durere, şi nu un surâs obişnuit, şi, mai mult, suferă de hipercolesterolemie, a fost una din ipotezele prezentate de doctorul Mircea Beuran, la conferinţa "Medicina şi pictura".Lecţii de anatomie, primele transfuzii de sânge, terapie rudimentară cu raze X, maladiile modelelor din picturile celebre şi picturi în care artiştii şi-au reflectat propria suferinţă au fost unele dintre subiectele conferinţei "devorate" de publicul de la Teatrul Naţional Bucureşti, timp de peste o oră.
În "Operaţia la picior" (1628), de Adrian Brouwer, un felcer taie cu bisturiul rana de la piciorul unui bătrân care caută să-şi stăpânească suferinţa. Pictorul, influenţat de tradiţii flamande şi olandeze, era obişnuit cu gesturile de "mică chirurgie" şi alte manevre de îngrijire necesare propriei persoane, în urma încăierărilor la care participa.
Jules Adler realizează în 1892 "Transfuzie de sânge de capră ". Metoda trasfuziei de sânge de la capră la om era periculoasă şi ineficientă, dar a fost utilizată o perioadă împotriva tuberculozei.
În locul unui singur medic pictura înfăţişează o echipă, sugerând că persoanele implicate se pot schimba, dar nu şi tehnica procedurii ghidată de un protocol. Reprezentarea sângelui este discretă, acesta fiind vizibil doar prin contrastul cu paloarea extremă a pacientei şi cu predominanţa culorii albe din încăpere
În 1661, Rembrandt pictează circumcizia. Conform legii ebraice, fiecare băiat evreu trebuie să fie circumcis la opt zile de la naştere (reprezentând admiterea copilului în alianţa pe care Dumnezeu o face cu Israel). În tablou, circumcizia este efectuată în ieslea de la Bethlehem, de către un preot, în timp ce un altul citeşte un text şi alături de el este Iosif. Copilul este ţinut de Maria în timpul operaţiei ritualice.
O altă lucrare prezentată de Beuran înfăţişa prima încercare de terapie a cancerului cu raze X de către doctorul Georges Chicotot, la 1907. Pictura reprezintă un "moment istoric" al radioterapiei împotriva cancerului de sân: doctorul are în mâna stângă un ceas cu care cronometrează expunerea, iar în mâna dreaptă un arzător de tip Bunsen din al cărui vârf ţâşnesc flăcări şi care încălzeşte tubul de vid. Se observă un tub Crookes, cu care Wilhelm Rontgen a descoperit razele X. Acestea sunt aplicate pe sânul pacientei prin intermediul unui cilindru de sticlă.
Chirugul a prezentat şi maladiile unor modele din picturile celebre. A început cu "Mona Lisa" (1503-1506) a lui Leonardo da Vinci. Conform opiniei lui Vito Franco, profesor de anatomie patologică la Universitatea din Palermo, Mona Lisa ar fi suferit de hipercolesterolemie. Franco susţine că în jurul ochiului stâng al chipului pictat se află o pată galbuie, "o colecţie de acizi graşi strânşi sub piele". Semnele hipercolesterolemiei pot fi confirmate şi prin lipoame subcutanate la nivelul mâinilor, arată specialistul.
A urmat "Portretul unui tânăr" (1482-1485) de Sandro Botticelli. Eleganţa aproape feminină a tânărului nobil se datorează degetelor sale subţiri deosebit de lungi (arahnodactilie), element caracteristic pentru Sindromul Marfan, o boală genetică ce afectează ţesutul conjunctiv, în special la nivelul ochilor, scheletului osos şi sistemului cardio-vascular.
Şi personajul din "Madona cu gâtul lung" (1535 – 1540) a lui Parmigianino prezintă elemente caracteristice frapante pentru Sindromul Marfan.
Lasa un raspuns