Culoarea ochilor, a părului, dar şi forma nasului şi trăsăturile feţei – bărbaţii sunt atraşi de femei care le seamănă, arată un studiu realizat de cercetători francezi şi menţionat de AFP.
S-au realizat deja numeroase cercetări pentru a vedea care sunt trăsăturile ce fac ca o femeie să fie atrăgătoare. Majoritatea acestor studii s-au concentrat pe aspecte legate de nivelul de hormoni şi de fertilitate (şolduri late, etc.). De această dată, cercetători de la Institutul pentru ştiinţe ale evoluţiei din Montpellier (ISEM) s-au ocupat de trăsături care nu prezentau un avantaj deosebit în privinţa selecţiei genetice, cum ar fi culoarea ochilor, grosimea buzelor sau a sprâncenelor, în încercarea de a evalua două ipoteze evolutive.
Prima este cea a omogamiei, fenomen observat la multe specii animale, care face ca unii indivizi să aibă uneori tendinţa de a alege parteneri apropiaţi de ei din punct de vedere genetic, altfel spus care le seamănă. Cealaltă este aşa-numita ‘nesiguranţă a paternităţii’. ‘Bărbaţii ar fi înclinaţi să prefere, la femei, caracterul recesiv (caracteristică a unei gene care se manifestă doar în absenţa unei caracteristici ereditare opuse, dominante, altfel spus o genă sau caracter ereditar care trebuie sa fie transmis şi de mamă şi de tată pentru a se manifesta la copil – n.r.). Astfel, un bărbat ar prefera ochii albaştri sau buzele fine, considerate recesive faţă de ochii căprui sau buzele groase’, lucru care le-ar permite să recunoască la copil propriile lor caracteristici genetice.
Cercetătorii au cerut mai întâi unui număr de circa 100 de bărbaţi să aleagă din fotografii figuri de femei pe care le considerau atrăgătoare. Rezultatele, publicate miercuri în revista americană PLoS One, au arătat că bărbaţii aleg de preferinţă figuri cu care au în comun unele trăsături. Oamenii de ştiinţă au analizat apoi fotografii cu cupluri reale, care au cel puţin un copil, pentru a vedea dacă aceste preferinţe genetice au vreo influenţă asupra alegerii partenerului. Şi aceste rezultate au arătat că soţii au în comun mai multe trăsături ale feţei decât două persoane luate la întâmplare din mulţime. Nimic nu a părut însă să sprijine ipoteza ‘incertitudinii paternităţii’.
Echipa de la ISEM doreşte să analizeze în continuare importanţa omogamiei în alegerea unui partener sexual, mai ales dacă descendentul unui cuplu apropiat din punct de vedere genetic prezintă vreun avantaj evolutiv. Ei vor să mai afle dacă acest fenomen este local, propriu Occidentului, sau dacă există şi în alte culturi.
Lasa un raspuns