De când nu aţi mai trecut prin cimitir sa aprindeţi o lumânare, să puneţi o floare sau să smulgeţi o buruiană de pe mormântul celor dragi care zac acum sub glie? Asta ne-am întrebat şi noi şi am făcut o plimbare pe aleile cimitirului să vedem cum cinstesc sighetenii memoria celor care nu mai sunt printre noi. Am găsit o imagine tristă, sute de morminte uitate sub povara tufelor de buruieni. Cele îngrijite răsăreau triumfal dintre grămezile de ierburi, sfidând parcă trecerea timpului şi cruzimea uitării.
Cinstite cu multă evavie de 1 Noiembrie, mormintele abia se mai disting în perioada verii de sub bălării.Tufe bogate de iarbă tronează biruitoare peste mormintele din cimitir. Ici colo zăreşti câte-o persoană aplecată asupra unui mormânt, cu mâini harnice ce smulg cu trudă buruienile din rădăcini.
“Vin în fiecare zi la mormântul părinţilor mei şi al soţului meu, stau aproape de cimitir şi nu pot să nu trec pe aici, e păcat că mulţi nu vin decât o dată pe an, de Ziua Morţilor, şi în rest se înmulţesc buruienile peste tot. ", ne-a spus o doamnă. Femeia e administratorul cimitirului ucrainean, dar spune că nu poate ea să le impună celorlalţi să vină mai des în cimitir şi să se îngrijească de mormintele năpădite de buruieni.
Aproape de alee am găsi o altă doamnă care aprindea o lumânare la un mormânt, în timp ce lacrimile îi curgeau fin pe obraz.“E foarte rău că nu vine fiecare să îngrijească mormintele celor dragi. E trist că-şi uită părinţii care i-au creascut şi le-au dat viaţă şi e păcat, e păcat să-i uiţi”, ne-a spus cu glas trist femeia îndoliată.
Fie nu mai au pe nimeni apropiat care să le îngrijească, fie cunosc răceala uitării şi a nepăsării, sute de morminte din cimitirele din Sighet dorm pustii la umbra ignoranţei.
Lasa un raspuns