Sărbătoreşte un secol de viaţă în seara de Revelion. Klara Markus s-a născut la cumpăna dintre anii 1913 şi 1914, la Carei, judeţul Satu Mare, într-o familie modestă de evrei. A rămas de mică orfană de tată, în grija mamei care muncea de dimineaţă până seara pentru a le oferi toate cele necesare celor trei fete ale sale.Tânăra,pe atunci Klara Schongut, a absolvit Liceul de Fete din Sighet, oraş în care avea şi numeroşi verişori.După absolvirea liceului, Klara s-a întors în Carei, apoi a plecat în Budapesta unde a lucrat la o fabrică de umbrele, apoi la o fabrică de cărămidă. Nu era o viaţă uşoară, dar coşmarul care a urmat, deportarea, a fost episodul cel mai dramatic din viaţa Klarei. La vârsta de 31 de ani a fost deportată în lagărele de concentrare, cunoscând ororile regimului nazist. La 20 octombrie a ajuns în lagărul de concentrare de la Dachau, dar ulterior a trecut prin mai multe lagăre.
Vârsta şi-a pus amprenta asupra memoriei bătrânei, dar unele aspecte nu are cum să le uite. Îşi aduce aminte că începând cu 5 aprilie, 1944, evreii au fost siliţi să poarte semnul distinctiv, steaua galbenă.
„Comparativ cu anii războiului, azi e o libertate nemaipomenită. Azi când nu eşti cu steaua galbenă, era ceva groaznic. Eram ştampilaţi cu steaua, eu mereu am încercat să o asucnd, măcar cu o carte când aveam la mine”, îşi aminteşte Klara.
Adormea cu lacrimi în ochi, cu gândul la mama şi la surorile ei, dar doar ea a supravieţuit Holocaustului. În momentul în care a fost dusă împreună cu un grup de evrei în camera de gazare, a primit o veste neaşteptată.
“Când am ajuns în camera de gazare, a venit cineva la noi şi ne-a spus că nu mai este gaz, că s-a terminat gazul. Atunci se terminase războiul”, povesteşte Klara.
Mama şi surorile ei au murit în lagăr, aşa că după război s-a întors la Sighet, unde a regăsit câţiva verişori, care au supravieţuit şi ei războiului. S-a căsătorit apoi cu un medic, care a fost şi el prizonier în Rusia. Rănile războiului şi-au pus amprenta asupra lor, dar au depus eforturi pentru a merge mai departe. Klara s-a angajat ca dactilografă, apoi a fost casieră la leagănul de Copii.
Apoi, s-au născut cei doi copii, Mariana şi Victor. Îşi aminteşte că se trezea la cinci dimineaţa pentru a deretica prin casă şi a se îngriji ca odraslelor ei să nu le lipsească nimic. Apoi mergea la lucru.
Era ceva normal să mă trezesc la ora cinci dimineaţa. Înainte să merg la lucru, trebuia să le dau de mâncare la copii. Nu m-am simţit niciodată obosită, culmea, nici bolnavă nu am fost niciodată”, spune bătrâna Klara.
Era o femeie frumoasă şi avea mare grijă de silueta ei.
“Da, eram o femeie frumoasă.Eu întotdeauna am avut mare grijă de silueta mea. Niciodată nu am mâncat hulpav, am mâncat cu măsură. Mânânc orice, dar nu mult. NUu mănânc cu grăsimi, de exemplu nu am mâncat niciodată slănină, chiar dacă am avut tot timpul în casă”, îşi aminteşte Klara.
Iubeşte muzica, teatrul şi opera. O dată la doi ani când I se permitea să meargă în Budapesta, ducea de vânzare cafea şi mănuşi de piele, iar din banii obţinuţi cumpăra bilete la operă, pentru ea şi copii ei, îşi aminteşte Victor Markus.
Şi azi e mare amatoare de muzică, dar azi îi intră muzica şi teatrul în casă prin intermediul televizorului, pe care îl urmăreşte cu consecvenţă, zi de zi.
Cu soţul au trăit în armonie şi înţelegere.
“Ne-am înţeles foarte bine.Noi nu ne-am minţit niciodată şi nu ne-am ascuns nimic”, spune bătrâna.
În 31 decembrie împlineşte 100 de ani de viaţă. Nu ar fi ajuns această vârstă dacă nu ar fi avut familia alături, care îi poartă de grijă. E senină şi otptimistă, pentru că se bucură de prezenţa copiilor, a nepoţilor şi a strănepoatei ei, se bucură de armonie şi înţelegere în casă .Cumpătarea e secretul longevităţii, în tot ceea ce face, spune bătrâna.
“Nu m-am îmbătat niciodată, mănânc echilibrat. Trăiesc în armonie, linişte înconjurată de familia mea, mă bucur de nepoţi şi de strănepoată, cred că ăsta e secretul meu”, explică mama Klari.
Va sărbători marele eveniment înconjurată de familia, va sufla în lumânări şi va gusta din tortul aniversar alături de cei dragi. Nu-şi mai doreşte de la viaţă nimic, înafară de sănătate, că are de toate, spune Klara.
A fost o mamă bună, darnică, muncitoare care a ţinut să-şi îndrume copiii spre o carieră respectabilă. A ţinut mereu să le insufle câteva sfaturi, după care s-au ghidat în viaţă şi i-a ajutat să ajungă oameni mari: să nu minţi, să nu furi şi să nu faci rău nimănui. Mai bine să te gândeşti la binele familiei tale, decât la răul altcuiva, povăţuieşte înţelept bătrâna.
Aşa cum ea, ca mamă şi-a îngrijit cu devotament copiii, acum ei, la rândul lor o îngrijesc şi se bucură că mama e în mijlocul lor.
E mândră de familia ei, e fericită că a reuşit să-i ţină pe toţi aproape. Iau masa împreună în fiecare zi, îşi spun ce au pe suflet, se îngrijesc unii de alţii şi îşi doresc ca aceste clipe petrecute împreună să nu se mai sfârşească. Klara răsplăteşte cu un zâmbet larg bucuriile pe care I le-a adus viaţa, se bucură de familie, de libertate, de sănătate şi de bătrâneţi uşoare.
“Ce să-mi doresc de ziua mea, când déjà am de toate. Sunt tare fericită. Le doresc tuturor aşa o bătrâneţe, chiar dacă e fără tinereţe, dar e liniştită, cinstită, să am copiii, nepoţii şi o strănepoată în jurul meu, e mare lucru”, spune Klara Markus.
Lasa un raspuns