Fânul se face când e cald, așa că maramureșenii profită de arșiță ca să muncească la câmp. Temperaturile ridicate și avertizările de caniculă nu îi sperie pe oamenii care mișună pe câmp chiar și la orele amiezii. În timp ce tinerii din sate sunt plecați să muncească în străinătate ca să facă bani, cei în vârstă au rămas acasă ca să își lucreze pământul.
„E foarte greu în agricultură, e multă muncă și nu este plătită munca, acum avem cositoare, dar suntem numai noi doi, copiii sunt la casele lor. E mai ușor cu utilaje, că noi suntem mai bătrâni acum, și dacă este cu ce cosi, facem și noi. Am apela și la utilaje, dar trebuie bani”, a mărturisit Anuța Sas.
Soții Sas din Oncești nu renunță la muncile câmpului, însă pentru că acum, la bătrânețe, au mai slăbit puterile, se mai ajută de utilaje. Nu câștigă mai nimic de pe munca depusă, ba mai mult, sunt nevoiți să investească în reparațiile utilajelor.
„Pe cositoare am dat 100 de milioane, pe benzină mai dăm bani și tot se strică cositoarea și trebuie bani. E multă muncă să îl strângem, apoi trebuie să plătim să îl ducem acasă și să lucrăm cu animalele, nu merită. Avem 3 animale și aproape în fiecare zi facem fân că nu le putem duce la păscut, la noi pășunea este slabă. Nu renunțăm, că noi ne folosim de ele cu cât avem, nu avem servici și de când suntem lucrăm cu animale”, a precizat femeia.
Doar subvențiile îi mai încurajează pe oameni să își lucreze pământul.
„Din subvenții mai câștigăm când se dau, fân nu vindem, că la 3 animale trebuie mult fân. Nu este rentabil nicicum, numai că nu găsești pe cine să cosească, nici în sat nu găsești pe nimeni să vină să te ajute o jumătate de oră. Mai demult se găseau și munciori și mergeam și în alte sate la lucru, dar acum nu mai e așa. Înainte într-o zi avea unul de lucru, în altă zi altul, mergeam și ne ajutam, dar acum nu se ajută nimeni, nu mai vrea lumea să lucreze în agricultură. Acum se duc prin Germania, pri Olanda, de acolo aduc bani, aici lucrezi numai să trăiești”, a spus maramureșeanca.
Vasile Sas a cosit zeci de ani cu coasa, dar acum a trecut și el, la fel ca majoritatea localnicilor, la cositoare. Nu este același lucru, însă este mai ușor.
„Este mai ușor decât cu coasa, am venit și cu coasa, pentru că unde nu pot cu cositoarea iau cu cealaltă. Până în prezent este bine, este mai ușor, într-adevăr, cu utilajele, dar e și costisitor. Cheltuim destul, că trebuie benzină, ulei, se strică, dar măcar nu cosesc din putere. Laptele îl vindem la Sighet, mai scoatem puțini bani. Demult mergeam cu coasa și apoi aveai de lucru, dar așa nu se prea merită, că dacă dai și acuma cuiva să îl cosească trebuie să plătești”, a precizat Vasile Sas.
Maramușeanul a mărturisit că de când au apărut utilajele oamenii au renunțat să mai lucreze manual și mulți nici nu mai știu să folosească furca sau coasa.
„Nu mai cosesc cu coasa, acum sunt tractoare, cositoare și dacă plătești să ți-l cosească cu tractorul nu îți mai scoți banii. Cu căldura suntem obișnuiți, pentru că fânul așa se face, pe căldură, și așa am făcut tot timpul”, a spus maramureșeanul.
Nu de puține ori clăile de fân și căpițele sunt admirate și fotografiate de turiști, însă truda cu care acestea sunt făcute este știută numai de agricultori.
„Mâine o să o strângem, o să punem pe clenciuri și apoi o ducem acasă, de lucru este tot timpul dacă cu asta ne ocupăm”, explică Anuța Sas.
Lasa un raspuns