Viaţa a fost cruntă pentru Anamaria. La un an după ce şi-a pierdut mama, a devenit chiar ea mamă. La vârsta majoratului, tânara a născut-o pe Gabriela, cea mai frumoasă minune pe care a primit-o de la Dumnezeu, spune ea. În ciuda traiului greu, niciodată nu s-a gândit să renunţe la fetiţa ei. Împreună cu tatăl copilei trăiesc într-o singură cameră, care nu reuşeşte să-i ofere micuţei condiţiile de care are nevoie. Chiar dacă pentru ei viaţa nu a fost până acum darnică, mama şi copila nu uită să se roage în fiecare seară şi să-i mulţumească Domnului pentru ceea ce au.
“La 17 ani şi jumătate am rămas însărcinată. Dumnezeu a vrut să fie aşa!
Când am aflat că sunt însărcinată, am stat mult pe gânduri… Îmi puneam foarte multe întrebări: cum va fi? Cum o să ma descurc? Mi-a fost puţin cam greu, trebuie să recunosc. Nu mi-a venit să cred că eu la 18 ani o să fiu mamă, nu m-am aşteptat”, mărturiseşte, cu lacrimi în ochi, Anamaria.
Noua întorsătură a vieţii şi ipostaza de a fi mamă pentru un copil când încă ea însăşi era unul, i-au provocat Anamariei o depresie puternică. Tânăra a trecut printr-o perioadă foarte dificilă şi a fost internată la psihiatrie pentru a urma un tratament medicamentos, care să-i uşureze depresia postnatală. Acum mama recunoaşte că nu i-a fost uşor niciodată însă cel mai mult a contat faptul că fetiţa a fost mereu sănătoasă, aceasta fiind cea mai importantă bucurie din viaţa ei.
“Nu am vrut să fac depresia aceea. Dintr-o dată m-a apucat plânsul, am fost foarte sensibilă, foarte slabă. Acel moment a fost un pic mai greu, dar a trecut. Bine că este fetiţa sănătoasă, pentru asta mă bucur cel mai mult din lume!”, povesteşte Anamaria.
Mama, fetiţa şi tatăl ei împart o singură cameră zi de zi. Au un pat, o masă şi o sobă, care le asigura căldură în sezonul rece. Tatăl munceşte cu ziua pe unde poate, întreaga familie fiind nevoită să se descurce lunar din ajutorul social şi alocaţia fetiţei. Nu este uşor să trăiască o lună întreagă dintr-un venit de mai puţin de 400 de lei. Cumpărăturile se fac rar, o dată pe lună, fără o listă pregătită de acasă. Se cumpără mereu tot ce este mai ieftin, atât cât le permite bugetul.
“Ne descurcăm cam greu, dar trecem peste. Când este bine, e bine…când e greu, trecem peste. O zi bună pentru noi este când mai avem nişte bani şi ne descurcăm, ne permitem să mergem la cumpărături. Sunt momente când avem şi noi zile mai proaste.Când avem bani, mergem amândoi la cumnpărături. Obişnuim să cumpărăm mereu ce-i mai ieftin şi ce putem. O dată pe lună facem cumpărături”, explică Anamaria.
Pentru că nu îşi permite să îi ofere fetiţei de fiecare dată tot ce are nevoie, mama se bucură enorm că Gabriela merge în fiecare zi la grădiniţă unde i se asigură masa de către călugăriţe. Astfel e mai liniştită şi totuşi deseori e nevoită să îi explice copilei de 5 ani că nu are de unde să îi ofere, chiar dacă ea se sacrifică mereu să nu îi lipsească nimic.
“Eu mai bine mă lipsesc pe mine ca să nu îi lipsească ei nimic şi mie să îmi lipsească. Nu aş vrea să îi lipsească ei absolut nimic, mie în schimb poate să îmi lipsească orice.
Câteodată îmi cere câte ceva şi nu am de unde să-i dau. De multe ori îi zic şi ei: de unde să îţi dau? De multe ori îmi cere fructe pentru că îi plac foarte mult, indiferent că sunt banane, mandarine, portocale”, mărturiseşte mama copilei.
Condiţiile pe care familia Mihalca le are sunt precare. Nu au o baie cu toate obiectele sanitare necesare, iar ideea de un dus funcţional este un lux. Momentan se descurcă aşa cum pot şi se spală într-o covată de lemn.
“La aragaz încălzesc apă, în covată mă spăl. Acestea sunt condiţiile, altele nu am. Mie mi-ar plăcea să fie altele, mai bune. Nu pentru mine, pentru fetiţă, să îi ofer ei. Orice schimbare în bine mi-o doresc pentru ea, ca să pot să îi ofer un trai mai bun.”, specifică Anamaria.
Săptămâna viitoare, mama fetiţei, Anamaria, împlineşte 23 de ani. Nu visează la o aniversare, îşi doreşte doar un loc de muncă stabil şi o persoană care să o angajeze în ciuda faptului că are o constituţie fragilă.
“Sunt mai slabă şi nu mă angajează nimeni chiar dacă eu aş fi dispusă să muncesc. Îmi doresc să pot să am un serviciu ca să am şi eu o carte de muncă. În caz că mi se întâmplă ceva, să pot să am şi eu un venit pe cartea de muncă, ceva. Aş accepta şi să mătur pe jos, să şterg… orice numai să am un loc de muncă!”, explică mama.
La doar 5 anişori, Gabriela este foarte receptivă, deşteaptă şi iubeşte să deseneze şi să se joace cu păpuşile. În total are trei păpuşi dintre care una este murdară şi cu ea fetiţa nu mai vrea să se joace. Pe cele curate ni le arată cu mare mândrie, alături de desenul pe care l-a pregătit la grădiniţă în mod special pentru echipa TV Sighet.
“Am făcut desenul acesta la grădiniţă, pentru voi. Îmi place mult să desenez, să mă joc. Am doar două păpuşi şi una murdară, care este afară. Cu aceea nu mă joc”, spune fetiţa de 5 ani.
Indiferent de situaţia actuală, mama este dispusă mereu să facă sacrificii pentru ca fetiţa să fie bine. Înfruntă toate greutăţile şi zâmbeşte din tot sufletul, recunoscătoare când are ce să-i dea să mănânce.
„Cu mare greu mă descurc, nu ştiu dacă mă credeţi. Pe mine nu mă ajută nimeni, nici tatăl meu, nici fratele meu. Nu mă ajută nimeni, numai Cel de Sus. Am mare credinţă în Dumnezeu, în fiecare seară ne rugăm să avem condiţii mai bune, să mai avem o cameră. Îmi doresc foarte mult…”, mărturiseşte, cu lacrimi în ochi, tânăra de 23 de ani.
Pentru mama şi fetiţa de 5 ani, care a stat nedezlipită de ea pe tot parcursul interviului, o duminică de Paşte perfectă nu ar trebui să fie deloc pretenţioasă. Ar trebui să aibă doar o masă îmbelşugată, atât. Pentru ele, aceasta ar fi cea mai mare bucurie: bucate simple din care să se sature amândouă.
“O duminică de Paşte frumoasă ar trebui să fie cu o masă bogată, cu familia. Eu toate le fac pentru ea. Nu mănânc eu, ca să aibă ea. Au fost situaţii cînd eu am rămas înfometată dar ea a avut ce să mănânce. Eu mă mulţumesc şi cu o felie de pâine”, recunoaşte cu modestie mama copilei.
Chiar dacă nu a fost ocolită de greutăţi şi a devenit mamă la o vârstă când şi ea avea încă un suflet de copil, Anamaria nu îşi poate imagina viaţa fără minunea blondă de 5 anişori, care reuşeşte mereu să o facă să zâmbească. Gabriela este cel mai mare dar primit de la Dumnezeu, singura bucurie pentru care mama va rămâne mereu recunoascătoare. Mama de 23 de ani,â luptă în fiecare zi să-i ofere fetiţei tot ceea ce poate şi singura lecţie de viaţă pe care doreşte să le-o transmită celorlalte tinere de vârsta ei ar fi să păstreze copilul, indiferent de condiţiile pe care le au. În cele din urmă Dumnezeu le va ajuta…
“Să păstreze copilul şi să nu se lepede de el oricât de rea ar fi situaţia, chiar dacă nu au condiţii, orice ar fi copilul să nu îl abandoneze. Un copil e un dar de la Dumnezeu”, spune Anamaria Mihalca.
Pentru că dintr-un suflet de copil s-a născut o minune, povestea familiei Mihalca face parte din campania umanitară iniţiată de Rotary Club Voievodal din Sighetu Marmaţiei şi este susţinută de Tv Sighet, Sighet Fm şi MaraMedia.ro.
Lasa un raspuns