"Omul prea mic răstoarnă răul cel mare"

Am avut și am zilnic discuții lungi cu oameni din diferite categorii sociale: oameni de afaceri, profesori, politicieni, doctori, tineri studenți, liceeni, prieteni, rude și cunoștințe. Concluzia la care ajungem, de obicei împreună, este aceeași: în România onestitatea, moralitatea și corectitudinea sunt afectate tot mai mult de mentalitatea subdezvoltata și îngrijorător de prost educată a cetățenilor.

După această concluzie, urmează, tot de obicei, un oftat amar și o ridicare din umeri. O resemnare, o preferință pentru inacțiune egală cu depunerea armelor în fața realităților care ne nemulțumesc. Toți oamenii lucizi înțeleg că baronii locali sau conducătorii fără scrupule nu sunt cel mai mare rău din țara asta, că mentalitatea este factorul major care trebuie schimbat.

Dar nimeni nu este dispus să se implice activ pentru a schimba această mentalitate. Aici apare ruptura între înțelegere și asumare, între comentator confortabil și activist.

Este unul dintre motivele pentru care ne lăsăm conduși de către incompetenți, pentru care avem nivelul de trai pe care-l avem, pentru care ne pierdem valorile, cultura și identitatea, pentru care satul românesc dispare, cu tot cu tradiții, cu arta populară.

Resemnarea noastră ne acoperă ca o plapumă caldă, dar somnul nostru este unul agitat de muzici din ce în ce mai proaste, de kitschuri omniprezente, de gesturi suburbane. Care ne deranjează, dar pentru care nu ne facem curajul să ne trezim.   "Răul cel mare" îl vom schimba doar printr-o mentalitate sănătoasă colectivă, construită într-o generație.

Dar dacă noi nu vom contribui fiecare la aceasta construcție, atunci ce se va alege de țara asta în 30-40 de ani? Ce vom povesti copiilor noștri și nepoților? Le vom zice că o mână de oameni au distrus țara, iar noi am privit cum o distrug fără să ridicăm un deget? Aud prea des "suntem prea mici". Vă contrazic, toți pornim de la același nivel, diferența o face implicarea și perseverența.

Lumea nu se schimă ridicând din umeri, iar căutarea fericirii și prosperității despre care vorbesc părinții liberalismului presupune acțiuni concrete. Dacă vă deranjează ceva cu adevărat, implicați-vă în ONG-uri, organizații politice, asociații culturale, în orice poate contribui într-un mod pozitiv la reconstrucția României. Veți vedea că nu suntem singuri.

Dacă vă doriți ceva cu adevărat, încercați să faci măcar un pas în direcția care vi se pare cea bună. Veți vedea că nu suntem neputincioși. Pentru că răul cel mare se poate îndrepta doar printr-o sumă de "oameni prea mici", dar prea hotărâți pentru a mai sta pe margine.