Medici turci denunţă utilizarea periculoasă a gazului lacrimogen asupra manifestanţilor

Şase organizaţii ale medicilor din Turcia au condamnat joi utilizarea masivă de către poliţie a gazelor lacrimogene pentru reprimarea manifestaţiilor antiguvernamentale din ultimele săptămâni şi au evocat două cazuri probabile de deces legate de folosirea acestui gaz drept ‘armă chimică’, relatează AFP.
‘Avem serioase îngrijorări legate de moartea a doi cetăţeni ca urmare a expunerii lor la gaz lacrimogen, decese care nu au fost luate în calcul în statisticile’ privind victimele ciocnirilor, a subliniat Umit Bicer, în numele Asociaţiei specialiştilor în medicină legală.Autorităţile turce şi Uniunea medicilor din Turcia /TTB/ au anunţat până acum că în cursul incidentelor stradale s-au înregistrat patru morţi: doi civili atinşi de proiectile la Hatay /sud/ şi Ankara, un al treilea lovit de maşină la Istanbul şi un poliţist căzut de pe un pod la Adana /sud/.
Potrivit legistului turc, la acest bilanţ trebuie probabil adăugată şi moartea unui bărbat de 47 de ani angajat la o şcoală particulară din Ankara care a suferit tulburări respiratorii după o expunere puternică la gaze lacrimogene şi o femeie de 50 de ani care a murit din cauza unei crize cardiace la Istanbul, în circumstanţe similare.
Poliţia a folosit gazul lacrimogen ‘nu ca pe un mijloc de a controla mulţimea, ci ca pe o armă chimică’, aruncând grenade în imediata apropiere a unor persoane sau în locuri închise, contrar convenţiilor internaţionale, a explicat medicul turc.
Circa 41% dintre persoanele afectate de gaz s-au aflat în imediata apropiere a unei grenade lacrimogene /la mai puţin de cinci metri/, iar 21% în spaţii închise, a precizat Elif Dagli, de la Societatea turcă de medicină toracică, prezentând rezultatele unui studiu realizat cu participarea a 356 de persoane expuse la gaz. Simptomele constatate la acestea au constat în tuse /78%/ şi dureri toracice /74%/ până la tuse cu sânge /3%/, a menţionat doctoriţa.
La rândul său, Dogan Sahin, de la Asociaţia turcă de psihiatrie, a afirmat că folosirea gazului lacrimogen poate fi comparată cu o formă de tortură, întrucât ‘obiectivul a fost de a produce durere fizică şi psihologică cu scopul de a-i pedepsi’ pe manifestanţi. Acesta a estimat la 50.000 numărul persoanelor care ar putea fi victime ale unor ‘tulburări psihologice recurente sau permanente’ ca urmare a intervenţiei poliţiei.