Jocul periculos al Preşedintelui Băsescu

Acuma, în împrejurarea puternicelor contestări de stradă a guvernării falimentare a cuplului sinistro-comic Băsescu – Boc, unele lucruri se pot vedea mult mai clar. Lozincile anti-Băsescu, prin numărul mare şi conţinutul ingenios, unele de-a dreptul geniale, ne pot face o idee mai precisă despre ceea ce vrea ţara cu adevărat în raport cu actuala putere portocalie.   
    Are domnul Băsescu apucături dictatoriale sau nu? Cu greu îl vor putea apăra linguşitorii săi de această acuzaţie, cu greu se va putea  susţine un răspuns negativ la această interogare. Este mai presus de orice îndoială că preşedintele Băsescu a încălcat şi a falsificat în mod grav principiile elementare ale democraţiei şi ale statului de drept în mai  multe privinţe. Dl Băsescu a promovat şi ridicat corupţia politică la nivel de politică de stat, prin şantajarea unor parlamentari cu dosare penale şi prin mituirea altora,  pentru a forma adunătura trădătoare zisă a «independenţilor», cu care să obţină apoi o majoritate parlamentară nesănătoasă şi care nu reflectă voinţa poporului manifestată la votul din 2008. Băsescu şi-a subordonat Justiţia, prin presiuni şi ingerinţe în Puterea Judecătorească, după care a folosit Justiţia, în special DNA, ca instrument de şantaj ordinar, prin instrumentarea de dosare penale adversarilor politici sau oamenilor de afaceri pe care a vrut să-i escrocheze şi de la care a vrut să obţină bani pentru partid. Băsescu şi-a subordonat serviciile de informaţii, pe care le-a transformat, scurt, în poliţie politică de tip comunist, cu care să-şi spioneze proprii cetăţeni şi să bage frica în ei. Băsescu a subminat permanent autoritatea Parlamentului, prin zădărnicirea funcţionării acestuia şi prin ocolirea dezbaterii legislative, prin abuzul de «asumare a răspunderii» guvernului. Băsescu a condus efectiv guvernul, impunând în fruntea acestuia, în mod formal, pe un om de paie ca premier. Băsescu a dirijat personal tăierile din pensii şi salarii, precum tot el personal a decis îndatorarea ţării către FMI, fără să poată spune nimănui ce s-a făcut concret cu aceste sume uriaşe de bani.  Băsescu  nu s-a comportat faţă de partide în mod echidistant, aşa cum îi cere Constituţia, ci s-a identificat cu PDL, ordonând acestui partid toate decizile, inclusiv falsificarea voturilor, ca să îşi scoată fetiţa analfabetă deputat european. Şi lista cu păcatele politice capitale, împotriva democraţiei, ale dlui Băsescu ar putea continua.
    Până la redactarea acestor rânduri, reacţiile dlui Băsescu au fost puţine şi confuze,  trădând doar un anumit spirit de bravadă, precum şi intenţia d-sale de a-i sfida în continuare pe  protestatari şi de a ordona reprimarea violentă a protestelor. In timp ce protestatarii nu protestează numai impotriva pensiilor şi salariilor de mizerie, ci ei cer (atenţie!) şi demnitate şi respectarea regulilor democraţiei, din lozincile purtate în stradă s-a putut vedea clar acest fapt. Acest lucru ar trebui să-i dea serios de gândit dlui Băsescu şi, pentru a se salva pe sine, să-l determine să facă anumite concesii importante protestatarilor şi opoziţiei politice. Anume, cel puţin să-l sacrifice pe Boc, să aibă un dialog real cu protestatarii şi cu opoziţia şi să impună partidului său să susţină organizarea de alegeri anticipate. In caz contrar, pornirile de contestare  violentă pe care le manifestă poporul în stradă împotriva dlui Băsescu nu se vor drena, nu se vor atenua, ci se vor amplifica şi vor putea lua oricând o turnură imprevizibilă. Pentru că dl Băsescu, prin regimul său de putere personală pe care l-a instituit, este singur responsabil pentru toate măsurile importante luate şi pentru că poporul, după cum se vede, este perfect conştient de acest lucru.
In caz contrar, dl Băsescu s-ar putea să o sfârşească mai rău decât Ceauşescu, s-ar putea chiar să aibă sfârşitul umilitor şi chinuit al lui Gaddafi, linşat fiind de mulţimile pe care le-a dispreţuit  dintotdeauna, în mod evident şi cu aroganţa mitocănească ce îl caracterizează.