DOCUMENTAR: 320 de ani de la moartea celui mai cunoscut fabulist francez, Jean de la Fontaine

Fabulele lui Jean de la Fontaine au transformat povești populare tradiționale provenite de la Aesop și dintr-o serie de izvoare orientale în adevărate capodopere. Versiunile sale de povestiri, precum ”Iepurele și broasca țestoasă” sau ”Lupul și mielul”, sunt ”pline de duh” și complexitate, ”satirizând natura umană în succesiuni de întâmplări dramatice în miniatură cu final mereu neașteptat”, așa cum notează prefața unui volum de fabule scrise de moralistul Jean de la Fontaine, ”Fabule alese” (Selected Fables), publicat de Oxford University Press.
Scriitorul francez Jean de La Fontaine s-a născut la 8 iulie 1621, la Château-Thierry. Potrivit biografiilor publicate de-a lungul timpului, până în al zecelea an de școală, tânărul Jean de La Fontaine a rămas în locul natal. A absolvit ciclul secundar de educație la Paris, în 1636. Cinci ani mai târziu, a intrat la Școala ecleziastică, în cadrul Ordinului Oratoriului (L’ordre des Oratoriens), dar a renunțat la studiile teologice în 1643, în timpul noviciatului.
Între 1645 și 1647, a studiat dreptul. În 1647, s-a căsătorit cu o adolescentă din Château-Thierry. Din acest moment, s-a mutat pentru totdeauna la Paris, unde și-a creat legături cu cercuri literare.
Debutul său literar a constat într-o adaptare după ”Eunucul” de Terențiu (1654). Prima lucrare originală publicată a fost poemul epic ”Adonis”, în 1658, pe care i l-a dedicat lui Nicolas Fouquet, ministrul francez de finanțe din timpul conducerii regelui Ludovic al XIV-lea. Cât timp La Fontaine s-a bucurat de protecția lui Nicolas Fouquet, a cultivat genuri variate: epistolă, madrigal, baladă. În 1662, protectorul scriitorului, Nicolas Fouquet, a intrat în dizgrația regelui și a fost întemnițat. La Fontaine a fugit la Limoges, unde și-a finalizat povestirile în versuri, pe care le-a publicat în 1665-1666 sub numele "Comtes et nouvelles en vers" (Povestiri și nuvele în versuri). În 1664, i-au fost publicate basmele în versuri: ”Joconde” și ”Le Cocu battu et content”.
Între 1664 și 1672, scriitorul s-a aflat la Paris, fiind găzduit de Marguerite de Lorrain, văduva ducelui Gaston d’Orlean, în Palais du Luxembourg. Aici, Jean de La Fontaine a creat operele rămase emblematice în istoria literaturii universale—fabulele. Acestea au apărut în 1668, în două volume, sub numele "Fables choisies, mises en vers par M. de La Fontaine".
Din 1672, a devenit oaspetele văduvei unui bancher, Marguerite de la Sabliere, potrivit biografiei publicate pe www.jean-delafontaine.com. În perioada următoare, parcursul scriitoricesc i-a fost afectat de cenzură, selecția de opere ”Comtes et nouvelles” (Povestiri și nuvele) fiind interzisă.
Între 1667 și 1669, a publicat volumele 4 și 5 din ”Fabule alese”. În 1687, a scris ”L’Epitre a Huet”, un fel de testament literar. În 1692, autorul a publicat o ediție revizuită a ”Povestirilor” (”Comtes”).
Fabulele scriitorului francez s-au bucurat de popularitate, de-a lungul istoriei, în rândul tuturor categoriilor de vârstă, deși imaginea emblematică a societății contemporane din cercurile aristocratice franceze este apreciată cel mai mult de către adulți. ”Comportamentul, atât cel al animalelor, cât cel și al oamenilor, este de obicei centrat pe înșelăciune și cooperare (sau pe lipsa ei), pe fondul trișării sau luptei reciproce, reliefând aspecte despre viață și moarte, proprietate și hrană, într-o diversitate de stiluri narative impresionante”, evidențiază cuvântul de deschidere al cărții ”Selected Fables”, în traducerea lui Christopher Betts, publicată în mai 2014.
Jean de la Fontaine a murit la Paris, la 13 aprilie 1695.